Expunerea la violența externă a personalului medical din instituțiile spitalicești raionale

Abstract

Context. Violența ocupațională asupra personalului medical reprezintă o problemă cu implicații semnificative asupra stării de bine individuale, climatului organizațional și calității actului medical. În contextul sistemului de sănătate din Republica Moldova, sub-raportarea cazurilor contribuie la ignorarea fenomenului sau la acceptarea lui tacită. Lipsa măsurilor de prevenire determină un climat tensionat și vulnerabilitatea personalului, în special în instituțiile spitalicești raionale, unde condițiile de muncă sunt precare. Pornind de la această realitate, scopul cercetării a fost evaluarea expunerii personalului medical la violență în instituțiile spitalicești raionale și identificarea factorilor predictivi, în vederea formulării unor recomandări pentru îmbunătățirea siguranței la locul de muncă. Metode. Studiul a fost de tip cantitativ, descriptiv și selectiv și a evaluat expunerea la violență a personalului medical din șase spitale raionale din Republica Moldova, selectate aleatoriu din trei regiuni geografice (sud, centru și nord). Populația cercetată a inclus 883 de angajați (254 medici și 629 asistente), eșantionați integral. Criteriile de includere au vizat personalul cu activitate clinică și contact direct cu pacienții. Colectarea datelor s-a realizat printr-un chestionar adaptat după modelul OMS, structurat în trei secțiuni: date socio-demografice, forme de violență întâlnite și resurse instituționale disponibile. Chestionarele au fost distribuite în format fizic și online, în perioada noiembrie 2024–ianuarie 2025, cu asigurarea anonimatului și consimțământului informat. Analiza statistică a fost efectuată în MS Excel, Jamovi și PSPP, utilizând metode descriptive și inferențiale pentru a evidenția frecvențele, corelațiile și tiparele de manifestare ale violenței în funcție de variabilele studiate. Rezultate. Rezultatele studiului au arătat că majoritatea respondenților au fost expuși la cel puțin o formă de violență (69,8% dintre medici și 56,7% dintre asistenți au fost agresați), cu o prevalență mai mare a violenței psihologice (57% dintre medici și 53,2% dintre asistenți) comparativ cu cea fizică (12,8% dintre medici și 3,5% dintre asistenți). Personalul medical de sex feminin, în special angajații cu o experiență profesională mai îndelungată (23,3% femei medici și 61,7% asistente cu vârsta de peste 50 de ani), a fost mai frecvent vizat. Incidentele de violență au fost raportate mai frecvent în secțiile spitalului (56,7% dintre asistenți și 57% dintre medici) în perioadele de vârf ale activității clinice. Printre factorii favorizanți identificați se numără comportamentele sociale inadecvate ale pacienților și aparținătorilor (42,9% în cazul asistenților medicali și 37,2% în cazul medicilor), lipsa de educație (26,4% la asistenți, 19,7% la medici), consumul de alcool și droguri (11,3% la asistenți, 12,3% la medici). Discuții. Studiul evidențiază amploarea și persistența violenței psihologice în spitalele raionale, similar cu tendințele raportate la nivel internațional, unde violența psihologică predomină față de agresiunile fizice. Personalul cu experiență de 10-20 de ani, este mai expus, ceea ce sugerează că interacțiunile frecvente cu pacienții dificili și lipsa unui sprijin instituțional adecvat amplifică riscul de agresiune. Acest fapt contrazice percepția că senioritatea protejează împotriva violenței. Prezența crescută a violenței în intervalele de vârf și în secțiile de spital, corelată cu apariția mai frecventă a aparținătorilor ca agresori în cazul medicilor, sugerează că sursa tensiunii nu provine doar din relația cu pacientul, ci și din nemulțumirile exprimate de familiile acestora față de sistemul de sănătate și așteptările nerealiste. În plus, prezența femeilor ca agresori sugerează o schimbare în dinamica violenței, subliniind că genul nu este un predictor suficient pentru comportamentele violente. Studiul subliniază necesitatea unei intervenții integrate și intersectoriale pentru combaterea violenței în spitale.