Rezistența la antimicrobiene – o provocare majoră pentru sănătatea globală

Abstract

Introducere Rezistența la antimicrobiene se conturează drept una dintre cele mai grave amenințări la adresa sănătății publice globale, fiind agravată de utilizarea excesivă și inadecvată a antibioticelor. Bacteriile care dezvoltă mecanisme de rezistență devin tot mai dificil de tratat, ceea ce duce la creșterea semnificativă a mortalității și morbidității asociate infecțiilor. Factori precum mobilitatea crescută a populației, globalizarea și absența unor programe eficiente de educație sanitară afectează eficiența măsurilor de control. În acest context, este necesară o abordare integrată, multisectorială, susținută de politici sanitare coerente și de implicarea tuturor actorilor din domeniul sănătății. Material și metode S-a efectuat o analiză descriptivă a literaturii științifice și a rapoartelor internaționale, urmărind date statistice despre prevalența tulpinilor rezistente în diferite regiuni. Au fost incluse studii privind consumul de antibiotice, monitorizarea infecțiilor asociate asistenței medicale și factorii asociați propagării bacteriilor multirezistente. Recomandările Organizației Mondiale a Sănătății au fost comparate cu practicile locale, pentru a evidenția zonele ce necesită intervenție imediată. Rezultate Analiza evidențiază o creștere alarmantă a rezistenței la antimicrobiene în rândul unor agenți patogeni, precum Staphylococcus aureus meticilin rezistent (MRSA) și enterococii vancomicin rezistenți (VRE). Infecțiile asociate asistenței medicale contribuie semnificativ la prelungirea duratei spitalizării și la creșterea costurilor medicale, fiind dificil de controlat în lipsa unor protocoale stricte privind utilizarea antibioticelor. Totodată, tulpinile rezistente pătrund tot mai frecvent în comunitate, complicând tratamentul infecțiilor uzuale. Gestionarea inadecvată a deșeurilor farmaceutice și veterinare determină contaminarea mediului, favorizând astfel selecția și răspândirea microorganismelor rezistente. Implicarea activă a factorilor decizionali în elaborarea politicilor de supraveghere, educație sanitară și reglementare a consumului de antimicrobiene este esențială pentru limitarea fenomenului rezistenței și prevenirea apariției tulpinilor multirezistente. Concluzii Rezistența la antimicrobiene reprezintă o amenințare majoră la nivel global, care impune adoptarea unor strategii integrate de supraveghere, cercetare și educație publică. Promovarea utilizării responsabile a antibioticelor, în paralel cu implementarea unor protocoale standardizate de diagnostic și tratament, poate reduce semnificativ incidența tulpinilor rezistente. Investițiile continue în dezvoltarea de noi molecule antimicrobiene și terapii alternative, precum și formarea permanentă a cadrelor medicale și informarea populației generale, sunt esențiale pentru conservarea eficienței terapeutice în fața acestei provocări globale.