Utilizarea plaselor din polimer în regenerarea osoasă ghidată la maxilare. Teză de doctor în științe medicale: 323.01 – Stomatologie

Abstract

Actualitatea şi importanţa problemei abordate Evoluția constantă a tratamentului implanto-protetic a condus la utilizarea tot mai frecventă a acestuia de către medicii specialiști din domeniu. Totuși un număr semnificativ de pacienți care necesită reabilitare implanto-protetică se prezintă tardiv la medic după extracția dinților, prezentând un grad avansat de atrofie osoasă, atât în grosime, cât și în lățime. În asemenea cazuri inserarea implanturilor nu este posibilă fără a realiza o procedură de augmentare osoasă. În opinia lui Pirelli și aut.(2017) inserția implanturilor dentare scurte nu asigură un prognostic favorabil, iar deficitul de os creat poate fi cauzat de timp îndelungat de la extracție, traumatisme dento-alveolare, fracturi dentare, carii corono-radiculare profunde, extracții dentare ca urmare a bolii parodontale, acestea din urmă ocupând cea mai frecventă și severă cauză [146]. Numai în Statele Unite peste 36 de milioane de oameni sunt complet edentați și la cca. 120 de milioane de persoane le lipsește cel puțin un dinte [62]. Datorită ratei ridicate de succes și a rezultatelor estetice, implanturile dentare au fost și rămân o opțiune preferată de către pacienți în cazul dinţilor lipsă [8], însă în mod firesc este necesar un aport adecvat de volum osos pentru inserarea și integrarea lor corectă. Problema rezorbțiilor crestelor alveolare și restabilirea acestora este o preocupare de actualitate în domeniul stomatologic, fiind subiectul unor cercetări intensive în ultimul timp. Pentru a răspunde nevoii de creștere a ofertei osoase favorabile pentru inserția implanturilor dentare, au fost dezvoltate diverse tehnici și metode de restabilire a țesutului osos. Acestea includ utilizarea blocurilor osoase proprii colectate din zone donatoare intra și extraorale, folosirea lamelelor de os propriu prin metoda Khoury, utilizarea expansiunii osoase dirijate, osteogeneza prin elongare osoasă dirijată și regenerarea osoasă ghidată (GBR). Potrivit opiniei lui D. Buser, aproximativ 50% din situsurile de implantare necesită o procedură chirurgicală de refacere osoasă pentru a asigura suficient volum osos pentru inserția implanturilor dentare [21, p.17]. Discuțiile privind remodelarea osoasă au început pentru prima dată la mijlocul secolului trecut când medicul neurochirurg Hurley a introdus, în anii 1950, conceptul de regenerare ghidată. Acesta a realizat o separare a țesuturilor moi de zonele de formare osoasă la nivelul coloanei vertebrale prin utilizarea unei membrane de colagen, denumind această metodă regenerarea tisulară ghidată (Guided Tissue Regeneration - GTR). În anul 1980, tehnica GTR a fost extinsă pentru a include regenerarea țesuturilor moi parodontale, având ca scop prevenirea migrației celulelor țesutului conjunctiv gingival și epitelial către defectele parodontale. Această metodă a fost, de asemenea, aplicată în tratamentul leziunilor parodontale pentru a stimula formarea de țesut nou (Gottlow 1984, Villar 2010). Ulterior, utilizarea membranelor de colagen s-a extins pentru a promova formarea osului nou în jurul implanturilor, iar tehnica bazată pe principiul GTR a fost denumită Regenerare Osoasă Ghidată (Guided Bone Regeneration - GBR) (Dahlin C. 1989). În prezent, regenerarea osoasă ghidată este una dintre tehnicile de elecție în reabilitarea defectelor procesului alveolar pentru a obține volumul necesar de os în cazul implantării dentare [21]. Retzepi M. (2010) a evidențiat că, pentru a asigura eficiența tehnicilor de regenerare osoasă ghidată, este esențială utilizarea unei membrane care să separe țesuturile. Autorul menționează că, în contextul tehnicilor de GTR și GBR, este necesară o membrană, independent de aplicarea grefelor sau materialelor de augmentare, pentru a asigura delimitarea adecvată a țesuturilor, precum și pentru a oferi suport mecanic și ghidaj în menținerea integrității țesuturilor moi [151]. Membranele folosite în regenerarea osoasă ghidată trebuie să respecte un şir de cerințe: biocompatibilitate, non-toxicitate, să nu fie alergice și să menţină mecanic tridimensional un spaţiu suficient pentru formarea țesutului osos. Primele membrane neresorbabile utilizate pentru creşterea ofertei osoase au fost cele din PTFE (politetraflouroetilenă), care ulterior au fost modificate prin introducerea unor fâşii de titan care le-au oferit duritate şi plasticitate (Buser D 1993). Avantajul major al acestor membrane este capacitatea lor de a asigura o stabilitate mecanică bună și o delimitare eficientă a grefei față de țesuturile moi gingivale. Cu toate aceste, membranele din PTFE şi titan au o serie de dezavantaje inclusiv etape chirurgicale suplimentare de înlăturare a acestora, ceea ce poate afecta regenerarea plăgii. În plus, caracterul rigid al acestor membrane duce deseori la apariția dehiscenţelor de plagă cu expunerea şi infectarea lor, proces care afectează negativ succesul tratamentului. Dahlin C și aut.(2017) afirmă că există o multitudine de cercetări care sugerează că diferite modificări ale proprietăților fizico-chimice și mecanice ale membranelor pot promova regenerarea osoasă. În opinia autorilor, rolul porozităților membranelor pentru funcția de barieră se așteaptă încă să fie elucidată, noile descoperiri sugerează de asemenea un rol activ al membranelor în promovarea proceselor de regenerare osoasă, ele neavând doar o funcție de barieră pasivă, efect strâns legat de mărimea porozităților și aportul nutrienților. Alegerea membranei în regenerarea osoasă ghidată perfectă rămâne o adevărată provocare pentru chirurgia dentară şi o temă deschisă pentru studiere. Pentru a reduce riscurile descrise anterior ale membranelor din PTFE și titan au fost introduse membranele din colagen şi biopolimerii sintetici resorbabili, acestea, la rândul lor, mai ales cele din colagen, au o utilizare mai restrânsă din cauza rezorbiţiei rapide, dar şi a caracterului său fin. Membranele din biopolimer şi anume derivaţii ale acidului polilactic, configuraţia –PLA–l–d au o stabilitate mai mare, plasticitate şi usurinţă de modelare în timpul manevrei chirurgicale, dar şi o perioadă de rezorbţie mai îndelungată. Avantajul major al acestor câștigate: Bursa de excelență a Guvernului şi Bursa pe domenii științifice pentru studenţii doctoranzi pe anul 2022, prin HOTĂRÂREA Nr. HG6/2022 din 12.01.2022 Aprobarea temei tezei a avut loc în cadrul următoarelor ședințe: - Ședința Catedrei chirurgia oro-maxilo-facială și implantologie orală ,,Arsenie Guțan”. Proces-verbal Nr.4 din 17.01.2020. - Avizul Comitetului de Etică, USMF „N. Testemițanu”, Nr. 43 din 13.02.2020 - Seminarul ştiinţific de profil 323. Stomatologie, Proces-verbal Nr.5, din 11.11.2021 Publicații la tema tezei. Rezultatele obținute în cadrul studiului au fost publicate în 13 lucrări științifice, 2 comunicări orale, 9 postere, 2 brevete de invenție, 2 acte de implementare, 6 participări la diferite foruri de invenție internaționale unde s-au obținut: 3 medalii de aur, 1 de argint, 1 de bronz și o diplomă de excelență, bursa de excelență a Guvernului RM şi bursa pe domenii științifice pentru studenţii doctoranzi pe anul 2022.