Rezervele medicale spitalicești în cadrul pregătirii și răspunsului la urgențele de sănătate publică

Abstract

Context. Rezervele medicale, care reprezintă stocuri de mijloace materiale (medicamente, vaccinuri, echipamente medicale etc.), create în prealabil și menținute pentru a fi utilizate în situații de criză, joacă un rol esențial pentru a crește reziliența sistemelor de sănătate, în primul rând a spitalelor, în fața eventualelor urgențe și dezastre. Importanța rezervelor medicale a fost demonstrată în repetate rânduri de experiența gestionării urgențelor de sănătate publică, în special de pandemia COVID-19. În acest context, Strategia națională de reducere a riscurilor dezastrelor pentru perioada 2024-2030 (HG nr. 804/2024) pune un accent deosebit pe asigurarea creării, menținerii și gestionării corecte a rezervelor de mijloace materiale, inclusiv medico-sanitare, atât la nivel central, cât și instituțional. Metode. Studiul efectuat a fost unul transversal, de tip mixt (cantitativ și calitativ). Pentru studiul cantitativ a fost elaborat un chestionar standardizat adresat tuturor directorilor de spitale publice din țară, care sunt nemijlocit responsabili de gestionarea rezervelor medicale instituționale predestinate pentru pregătirea și răspunsul la situații de urgență. Chestionarul a inclus întrebări care vizează evaluarea și accesibilitatea rezervelor existente, precum și eficiența procedurilor instituționale de gestionare a acestora. Studiul calitativ a fost realizat în baza a 5 interviuri în profunzime cu specialiști în domeniul managementului rezervelor din cadrul instituțiilor relevante (Ministerul Sănătății, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Agenția Rezerve Materiale ale MAI). Interviurile respective au oferit o înțelegere mai profundă a problemelor și provocărilor întâmpinate în gestionarea rezervelor medicale, precum și a procedurilor și politicilor existente la nivel instituțional. Rezultate. Dintre directorii de spitale, 55% consideră că instituția lor dispune de un stoc suficient de rezerve medicale pentru a răspunde nevoilor curente. Totodată, 36% sunt de părerea că aceste stocuri sunt doar parțial suficiente, iar 7% consideră că stocurile existente sunt insuficiente. 62% au indicat un nivel bun de accesibilitate a rezervelor. Astfel, 62% au relatat că rezervele pot fi accesate imediat, restul – până la 24 de ore. 85% dintre respondenți consideră că creșterea finanțării pentru rezervele medicale este esențială. Totodată, 31% dintre instituții nu au un buget special predestinat pentru menținerea rezervelor. Au accentuat necesitatea îmbunătățirii infrastructurii de stocare și distribuție a rezervelor 82% din respondenți. Implementarea unui sistem de monitorizare a stocurilor în timp real este văzută ca o măsură benefică de 76% dintre respondenți. În timp ce 60% din directorii spitalelor publice nu au o experiență suficientă privind gestionarea rezervelor medicale, 45% din persoanele chestionate au relatat că cunosc numai parțial prevederile actelor normative ce țin de gestionarea rezervelor, iar 13% nu le cunosc. Instruirea suplimentară în domeniul gestionării rezervelor este considerată esențială de 89% dintre respondenți. Discuții. Concluziile cercetării indică la o necesitate urgentă de îmbunătățire a gestionării rezervelor medicale în spitale, în special pentru situații de urgență. Cadrul normativ insuficient, lipsa unui sistem centralizat și lacunele în instruire sunt aspecte ce necesită atenție sporită. Propunerile includ dezvoltarea unor capacități naționale de stocare, crearea unui sistem integrat de gestionare a rezervelor și elaborarea unui cadru normativ clar care să reglementeze sortimentul și cantitățile materialelor medico-sanitare care urmează a fi menținute în rezerve. De asemenea, este esențială instruirea continuă a personalului, alocarea unui buget specific pentru rezerve și implementarea unor sisteme digitale pentru monitorizarea în timp real a stocurilor. Aceste măsuri vor contribui la creșterea pregătirii și la un răspuns eficient în caz de urgență, protejând astfel sănătatea publică și eficientizând utilizarea resurselor.