Practici de prescriere a antibioticelor în asistență medicală primară

Abstract

Context: Prescrierea antibioticelor în asistența medicală primară a unui element-cheie al managementului sănătății publice, având un rol determinant în prevenirea și controlul rezistenței antimicrobiene. Medicii de familie, în calitate de prim nivel de contact cu pacienții, sunt responsabili pentru diagnosticarea inițială și inițierea tratamentului, inclusiv administrarea de antibiotice. Utilizarea rațională a acestora este esențială pentru reducerea riscului de supramedicație și pentru menținerea eficacității antimicrobienelor. Acest studiu investighează factorii care influențează practicile de prescriere în Republica Moldova, un context național relativ puțin documentat în literatura de specialitate, concentrându-se asupra rolului educației medicale continue, a ghidurilor clinice și a presiunii exercitate de pacienți. Metode: Cercetarea a fost realizată printr-un design mixt, combinând metode calitative și cantitative pentru a explora practicile de prescriere a antibioticelor în medicina primară. Componentă calitativă a inclus interviuri exploratorii cu medici de familie și reprezentanți instituționali, în scopul aprofundării înțelegerii contextului decizional și al validării aspectelor investigate în etapa ulterioară. Studiul cantitativ sa bazat pe aplicarea unui chestionar standardizat la o eșantion de 337 de medici de familie, colectarea datelor desfășurându-se în perioada noiembrie 2022-aprilie 2023. Analiza statistică a fost efectuată utilizând SPSS, după ce au permis identificarea principalelor bariere și modele de comportament în prescrierea antibioticelor. Rezultate: Analiza datelor evidențiază profilul predominant al respondenților: 42% au o experiență profesională de peste 30 de ani, 65% activează în mediul urban, iar 95% sunt angajați în instituții publice. Prescrierea antibioticelor este frecventă în rândul copiilor (47%), în special pentru infecții respiratorii și urologice, cu o preferință majoritară pentru peniciline și macrolide administre oral (80%). Doar 57% dintre medici afirmă că efectuează investigații înainte de inițierea tratamentului, folosind testele rapide fiind reduse. Modificarea tratamentului pe evoluția clinică este raportată de 33% dintre răspunsuri, însă doar 21% iau în considerare antibioticogramele în prescrierea tratamentului. În ceea ce privește asocierea tratamentelor, 49% prescriu frecvent antibiotice împreună cu antimicotice, iar 57% cu probiotice. Solicitările explicite ale pacienților influențează deciziile terapeutice în 36% din cazuri. Deși majoritatea declară conformarea la ghidurile naționale, persistența unor practici empirice subliniază necesitatea unor intervenții educaționale și de reglementare mai ferme. Discuții: Rezultatele studiului evidențiază discrepanțele notabile și recomandările ghidurilor clinice, sugerând o prevalență a deciziilor terapeutice bazate pe intuiție profesională, mai degrabă decât pe dovezi științifice solide. Presiunea exercitată de pacienți, alături de utilizare frecventă și adesea nejustificată a combinațiilor medicamentoase (antibiotice cu antimicotice sau probiotice), relevă influențe non-clinice considerabile asupra actului medical. Prescrierea intensă a antibioticelor la copii, în special pentru infecții respiratorii, ridică semnale de alarmă privind riscul de supramedicație în rândul grupelor vulnerabile. Aceste constatări subliniază nevoia acută de consolidare a educației medicale continue, de integrare mai eficientă a ghidurilor în practica zilnică și de extindere a accesului la testul de diagnostic rapid. În același timp, este esențială dezvoltarea unor politici publice coerente care să susțină utilizarea rațională a antibioticelor în medicina primară, contribuind astfel la combaterea rezistenței antimicrobiene.