Suportul vital bazal al căilor respiratorii la copii

Abstract

Scopul: Asigurarea unei căi aeriene permeabile care să permită o ventilație adecvată în condițiile unei asigurării minime sau absente a echipamentului medical pentru pacientul pediatric. Cauzele comune ale obstrucţiei căilor aeriene: poziţia capului în flexie, hemoptizie, hemoragie pulmonară, vomismente, corpi străini, compresie extrinsecă (hematoame ale gâtului, abcese ale gâtului), edem al pereţilor căilor aeriene. Semnele obstrucţiei căilor aeriene se prezintă prin stare de inconştienţă, imposibilitate de a vorbi, flux prin căile aeriene scăzut sau inexistent, cianoză sau coloraţie gri a tegumentului, respiraţie zgomotoasă. Semnele insuficienţei respiratorii: alterarea starii de constienta, prezenta cianozei, bătăile aripilor nazale, retracţii musculare, geamăt, stridor, wheezing sau expir prelungit. Tratamentul pacientului conștient este realizat prin oxigenoterapie utilizînd canula nazală, cateterul nazal, masca faciala.Tratamentul la pacientul inconstient se axiaza pe pozitionarea in decubit dorsal, la sugar plasarea unui suport la nivel subscapular, deschiderea cailor aeriene prin extensia capului si ridicarea bărbiei, subluxatia mandibulei (la pacientul cu traumatizm carniocerebral). Se utilizeaza adjuvanti ai căilor aeriene, canula oro-faringiana (Gudel, Berman) si nazo-faringiană, ventilația cu presiune pozitiva utilizând balon de ventilaţie. Curațarea cavitații bucale poate fi efectuată cu mănuşi sau prin folosirea degetul înfăşurat într-o compresă (nu necesită echipament special). În cazul pacientului traumatizat, curăţarea cavităţii bucale cu mănuşi şi tifon se va efectua în decubit lateral, cu capul într-o poziţie neutră. Pentru aspirația secrețiilor putem utiliza aspiratorul de secreţii, sondă de aspiraţie rigidă Yankauer, iar îndepărtarea corpilor străini vizibili cu ajutorul pensei Magill. Adjuvanții căilor respiratorii (canula orofaringiană și nazo-faringiană) se utilizaeaza doar la pacientul inconştient. Utilizarea lor permite ridicarea limbii de pe peretele posterior al faringelui menţinând deschise căile aeriene. Se respectă alegerea dimensiunii corecte prin masurarea distanței dintre incisivii centrali şi unghiul mandibulei iar poziţionarea cu convexitatea în sus urmând convexitatea palatului dur. Ventilația gură la gură la copii se efectuiaza respectînd următorii pași : menţinem deschise căile aeriene, pensăm cu două degete narinele victimei , inspirăm profund, etanşiezăm gura salvatorului asupra gurii victimei, efectuam insuflaţia timp de 1-1,5 secunde, cu un volum de aer suficient pentru a ridica toracele , lasăm ca toracele să revină la poziția inițială (expirul). De asemenea putem utiliza batista facială pentru ventilație, care prezintă o serie de avantaje: este confecţionată dintr-un material plastic şi conţine un filtru de protecţie bidirecţională, previne contactul direct cu gura, nasul şi faţa victimei, reduce riscul contaminării salvatorului cu secreţiile victimei, iar modul de aplicare este clar inscripţionat pe batistă. Ventilația gură la mască cu valvă unidirecțională permite îmbogăţirea aerului insuflat în oxygen, scade potenţialul apariţiei infecţiilor. Partea măştii care vine în contact cu faţa prezintă o pernă de aer, ceea ce permite o fixare şi o etanşeitate bună a măştii pe faţa victimei. Concluzie: Respectarea etapelor si corectitudinea efectuării tehnicelor de permiabilizare a căilor respiratorii concomitent cu utilizarea corectă a echipamentului minim medical este de o importanță covârșitoare în asigurarea succesului resuscitării pacientului critic pediatric.