Sarcom orbitar

Abstract

Obiectiv: Analiza cazurilor proprii și discuții din literatură asupra temei studiate. Material și metode: Studiu prospectiv transversal anii 2000 – 2025. Pacienții au fost examinați prin metode imagistice convenționale și sofisticate, cu confirmare operatorie și histologică. Medline a indentificat 48 de rezumate asupra temei. Rezultate: Au fost analizate fișele de observații la 58 de bolnavi: 24 bărbați și 34 femei cu vârsta între 21- 68 ani. Formele histologice au inclus: osteosarcom – 7 cazuri, angiosarcom – 4 cazuri, fibro-,condro- și miosarcom – 14 cazuri. Cel mai des a fost depistat limfosarcom – 30 cazuri. Manifesările clinice de sarcom orbitar includ: exoftalmie non-reductibilă cu evoluție rapidă (~1 lună), asociate cu cefalee, diminuare considerabila a acuității vizuale, diplopie. Metastazele distanțiate sunt rare (10 persoane – 2 cazuri de metsataze pulmonare și hepatice + 8 – cu afectarea ganglionilor limfatici regionali). Radiologia convențională este utile pentru evaluarea sarcomelor invazive asociate cu distrucții osoase și deformația orbitei, cu efect clar de masă. Tomodensitometria computerizată este esențială în determinarea caracteristicilor invazive tumorale și calcifierilor secundare unei necroze centrale de tumoare. Angio-CT util pentru studierea irigației tumorale. RMN este superior in evaluarea afectărilor țesuturilor moi. Concluzie: Aspectul radiologic de sarcom orbitar ese dovedit cert prin lărgirea și deformarea orbitei afectată, cu distrucția structurilor osoase juxtapuse. Examenul imagistic este util în unele cazuri și pentru stabilirea tipului de tumoare. Examenul histologic este cel mai superior.