Caracteristica moleculară a enterobacteriaceelor rezistente la carbapeneme implicate în infecțiile tractului urinar la copii

Abstract

Introducere. Conform OMS, infecțiile tractului urinar (ITU) sunt printre cele mai frecvente infecții bacteriene întâlnite la copii. ITU afectează aproximativ 8,4% dintre fete și 1,7% dintre băieți cu vârsta de până la 7 ani. Incidența acestor infecții atinge apogeul în copilărie, la ambele sexe, în perioada antrenamentului pentru utilizarea toaletei, iar la fete și la debutul activității sexuale. Rezistența la antimicrobiene (RAM) reprezintă o amenințare majoră pentru sănătatea publică, atât la nivel naţional, cât şi global contribuind la creșterea morbidității, mortalității și a costurilor economice considerabile. Scop. Evidențierea importanței caracterizării moleculare a Enterobacteriaceelor rezistente la carbapeneme implicate în ITU la copii, în vederea optimizării tratamentului și măsurilor eficiente de control. Material și metode. Prezenta cercetare include un studiu descriptiv și analitic. A fost realizată o analiză bibliografică în baza literaturii de specialitate. Studiu a inclus articole în limba engleză și română, publicate în perioada 2020-2025 și dedicate Enterobacteriaceelor rezistente la carbapeneme implicate în infecțiile tractului urinar la copii. Rezultate. Infecțiile urinare atât la copii, cât și la adulți sunt cauzate predominant de bacterii din familia Enterobacteriaceae, în special Escherichia coli și Klebsiella pneumoniae. Antibioticele β-lactamice sunt întrebuințate frecvent pentru tratarea infecțiilor cauzate de Enterobacteriaceae, însă eficiența lor este din ce în ce mai redusă din cauza emergenței tulpinilor care produc β-lactamaze. Creșterea prevalenței bacteriilor producătoare de β- lactamaze cu spectru extins și enzime AmpC a limitat opțiunile terapeutice, deoarece aceste mecanisme conferă rezistență la multe antibiotice β-lactamice. Carbapenemele sunt adesea considerate tratamentul de elecție pentru infecțiile severe cauzate de astfel de bacterii. Necesitatea de a folosi tot mai des carbapenemele sporește riscul apariției și răspândirii tulpinilor bacteriene rezistente la aceste antibiotice, ceea ce reprezintă o provocare majoră în sănătatea publică la nivel mondial. Dezvoltarea rezistenței prin răspândirea β- lactamazelor care degradează carbapenemele restrânge semnificativ opțiunile terapeutice disponibile în practica clinică. Utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor pentru infecțiile urinare poate cauza probleme grave, cum ar fi tensiune arterială crescută, leziuni renale permanente și boli renale cronice. Concluzii. Identificarea rapidă și precisă a producătorilor de carbapenemaze în laboratorul de microbiologie clinică este esențială pentru optimizarea tratamentului, prevenirea diseminării și implementarea măsurilor eficiente de control al infecțiilor.