Biomarkerii prioritari pentru includerea în biomonitoringul acțiunii diverselor substanțe chimice asupra stării de sănătate a populației

Abstract

Introducere. Din cauza utilizării unor substanțe noi, poluanții chimici au devenit un factor de risc permanent la scară mondială. Este cunoscut faptul, că populația în mod constant este expusă la peste 63000 de compuși chimici. Potrivit datelor OMS, 25% din povara bolilor este determinată de impactul factorilor chimici. Totodată, se constată, că povara bolilor cauzate de expunerea la substanțele chimice constituie în mediu 2 milioane de vieți umane anual. Astfel, siguranța chimică este în prezent una dintre problemele de bază ale Sănătății Publice. Scop. Identificarea biomarkerilor prioritari, care urmează a fi incluși în viitoarele programe naționale de biomonitoring uman în Republica Moldova în vederea alinierii la tendințele europene și consolidării capacităților de evaluare a expunerii chimice. Material și metode. A fost realizată o analiză a literaturii naționale și internaționale (PubMed, Scopus), privind poluanții prioritari. Biomarkerii au fost selectați pe baza toxicității, persistenței în mediu, frecvenței expunerii și posibilității de analiză în laboratoarele naționale. Rezultate. Analiza efectuată relevă faptul că biomonitoringul reprezintă principalul instrument pentru eliminarea incertitudinii în evaluarea impactului factorilor chimici asupra sănătății populației, întrucât metodele indirecte de calcul nu pot surprinde caracteristicile individuale de expunere și susceptibilitate. Din categoria metalelor grele plumbul rămâne un poluant major din cauza contaminării istorice a solurilor urbane și rurale, urmat de mercur, asociat consumului de pește contaminat, cadmiu din fertilizanți fosfați și arsen provenit din surse geogene și pesticide arsenicale utilizate anterior. La grupa pesticidelor, organocloruratele precum DDT, persistă în mediu și pot contamina alimentele locale, iar organofosforicele (ex. clorpirifos) sunt utilizate curent în agricultură, implicând riscuri pentru fermieri și consumatori. Bifenilii policlorurați (PCB) sunt relevanți din cauza contaminării istorice industriale și a echipamentelor electrice vechi. Hidrocarburile aromatice policiclice (HAP) indică expunerea populației la poluarea aerului din traficul rutier și arderea biomasei pentru încălzire. În plus, ftalații și bisfenolul A reprezintă biomarkeri ai expunerii la plastifianți și ambalaje, având efecte endocrine demonstrate. Concluzii. Implementarea biomonitoringului acestor biomarkeri în Republica Moldova este necesară pentru evaluarea obiectivă a expunerii chimice a populației, identificarea grupurilor de risc (copii, femei gravide, agricultori) și fundamentarea deciziilor de sănătate publică și protecția mediului în vederea reducerii poverii bolilor asociate expunerilor toxice, în conformitate cu standardele UE.