Rolul diagnosticului și al tratamentului polipilor colonului în prevenția bolilor netransmisibile

Abstract

Introducere. Bolile netransmisibile constituie principala cauză de mortalitate în Republica Moldova și la nivel global. Printre acestea, cancerul colorectal se evidențiază prin incidența crescută și impactul major asupra calității vieții. Polipii colonici, leziunile frecvent întâlnite la pacienții de vârstă adultă, sunt considerați precursorii direcți ai acestei patologii. Identificarea timpurie și îndepărtarea lor reprezintă nu doar o procedură medicală de rutină, ci și o verigă esențială în strategia de prevenire a cancerului colorectal, integrată în planurile teritoriale de control al bolilor netransmisibile. Scop. A fost urmărită analiza experienței clinice privind diagnosticul și tratamentul polipilor colonici, în vederea evidențierii rolului acestor intervenții în programele de prevenție și control oncologic la nivel teritorial. Material și metode. Au fost studiate fișele medicale ale pacienților internați în perioada 2020-2024 în secția de chirurgie colorectală a Spitalului Clinic Republican „Timofei Moșneaga” din Chișinău. Lotul a inclus 284 de pacienți: 145 bărbați (51,1%) și 139 femei (48,9%). Peste 90% dintre aceștia aveau vârsta mai mare de 50 ani, ceea ce confirmă asocierea între incidența polipilor și procesul de îmbătrânire. Majoritatea pacienților (89,7%) au fost direcționați din asistența medicală primară, polipii fiind depistați prin colonoscopia de rutină. În 10,2% cazuri, diagnosticul a fost stabilit în regim de urgență, în contextul hemoragiilor digestive inferioare. Resultate. Dimensiunea polipilor a variat de la formațiuni mici sub 0,5 cm (17,6% cazuri), până la polipi de peste 1 cm (59,7%). Examenul histologic a evidențiat o predominanță a formelor adenomatoase și glandulare (65,2%), urmate de cele hiperplastice (22,8%) și fibroase (11,8%). În 13,2% din cazuri au existat discrepanțe între diagnosticul colonoscopic și realitatea intraoperatorie, ceea ce subliniază necesitatea standardizării tehnicilor de explorare, 8,8% dintre pacienți au fost redirecționați către Institutul Oncologic, în urma identificării displaziei severe sau a proceselor de malignizare. Concluzii. Rezultatele obținute confirmă că polipii colonici reprezintă o leziune precanceroasă frecventă, cu impact major asupra sănătății publice. Prin diagnostic precoce și tratament endoscopic, riscul de transformare malignă poate fi semnificativ redus. Studiul demonstrează că programele teritoriale de screening colorectal, implementate printr-o abordare multisectorială și susținute de educația populației, reprezintă un instrument indispensabil în controlul bolilor netransmisibile.