Hemangiom: particularităţile clinico-evolutive şi histopatologicede diagnostic

Abstract

Introducere. Hemangiomul infantil este cea mai frecventă tumoră vasculară benignă la sugari, afectând până la 10% dintre nou-născuţii caucazieni cu potenţial de involuţie spontană. Totuşi, anumite forme pot genera complicaţii locale sau sistemice. Studiul acestor particularităţi este esenţial pentru diagnosticul corect. Scop. Lucrarea îşi propune analiza particularităţilor clinico-evolutive şi histopatologice ale hemangioamelor infantile, în scopul optimizării diagnosticului şi reducerii riscului de complicaţii. Material şi metode. A fost realizată o revizuire narativă a literaturii ştiinţifice publicate în ultimele decenii, utilizând baze de date internaţionale (PubMed, Embase, Cochrane, Web of Science, Hinari). Au fost analizate cărţi, articole originale, meta-ana-lize şi ghiduri, axate pe diagnosticul, clasificarea şi evoluţia hemangioamelor infantile. Rezultate. Hemangioamele infantile apar cel mai frecvent în primele săptămâni de viaţă, cu o prevalenţă estimată la 2,8%, şi predomină în regiunea capului şi gâtului. Leziunile superficiale, profunde şi mixte prezintă evoluţii clinice distincte. Sechelele post-involutive apar în peste 50% din cazuri, cele mai frecvente fiind tel-angiectaziile şi ţesutul fibroadipos rezidual. Histologic, se caracterizează prin proliferare endotelială activă, marcaj pozitiv GLUT-1 şi evoluţie în 3 faze. Complicaţiile severe includ ulcerarea, hemoragia şi afectarea funcţională. Factorii de risc relevanţi sunt: sexul feminin, prematuritatea şi greutatea mică la naştere. Concluzii. Abordare multidisciplinară cu implicaţii complexe de diagnostic şi bazată pe dovezi este necesară pentru evaluarea profilului clinic şi pentru un diagnostic veridic, cu reducerea complicaţiilor şi optimizarea prognosticului la pacienţii pediatrici cu hemangiom infantil.

Introduction. Infantile hemangioma is the most common benign vascular tumor in infants, affecting up to 10% of Caucasian newborns with the potential for spontaneous involution. However, some forms may cause local or systemic complications. Study of these particularities is essential for an accurate diagnosis. Objective. This study intends to analyze the clinico-evolutive and histopathological characteristics of infantile hemangiomas in order to optimize diagnosis and reduce the risk of complications. Material and methods. A narrative review of the scientific literature published in the last decades was performed using international databases (PubMed, Embase, Cochrane, Web of Science, Hinari). Books, original articles, meta-analyses and guidelines were analyzed, focusing on the diagnosis, classification and evolution of infantile hemangiomas. Results. Infantile hemangiomas most commonly appear within the first weeks of life, with an estimated prevalence of 2.8%, and they predominantly affect the head and neck region. Superficial, deep, and mixed lesions exhibit distinct clinical courses. Post-involution sequelae occur in over 50% of cases, the most frequent being telangiectasia and residual fibrofatty tissue. Histologically, these tumors are characterized by active endothelial proliferation, GLUT-1 positivity, and a three-phase evolution. Severe complications include ulceration, hemorrhage, and functional impairment. Relevant risk factors include female sex, prematurity, and underweight. Conclusion. A multidisciplinary approach with complex diagnostic implications and an evidence-based foundation is essential for accurately assessing the clinical profile and establishing a reliable diagnosis, aiming to reduce complications and improve outcomes in pediatric patients with infantile hemangioma.