CONSECVENŢA APLICĂRII TERAPIEI MEDICALE DIRIJATĂ DE GHID LA PACIENŢII CU INSUFICIENŢA CARDIACĂ CU FRACŢIE DEEJECŢIE REDUSĂ

Abstract

Introducere. Prevalenţa insuficienţei cardiace a fost raportată în creştere la nivel global afectând peste 64 de milioane populaţie. Circa % din cazuri au fost reprezentate de pacienţi cu ICFEr. Ghidul SEC a fost considerat esenţial, oferind recomandări pentru îmbunătăţirea supravieţuirii şi calităţii vieţii pacienţilor. Scop. Studierea literaturii a fost realizată în scopul evaluării rezultatelor terapiei medicale dirijate de ghid la pacienţii cu ICFEr, prin analiza supravieţuirii şi mortalităţii. Material şi metode. A fost realizat un studiu bibli-ograpfic al literaturii publicate în ultimii cinci ani, utilizând bazele de date PubMed şi Google Scholar. Au fost identificate şi selectate articole relevante despre tratamentul pacienţilor cu ICFEr, fiind urmărite date privind mortalitatea, supravieţuirea şi gradul de aderenţă la terapia recomandată de ghidul SEC. Rezultate. Terapia în ICFEr a fost centrată pe patru piloni esenţiali: IEC/ARNi, BB, MRA şi inhibitori SGLT2. Diureticele de ansă au fost utilizate pentru controlul semnelor de congestie, fără impact direct asupra mortalităţii, dar fiind asociate cu ameliorarea simptomelor. Într-o metaanaliză pe un eşantion de 95.444 de pacienţi cu ICFEr, aplicarea terapiei complete a fost raportată în 7-43,9% din cazuri, cu rezultate variabile în diferite studii, riscul relativ fiind de 0,39, care corespunde unei reduceri cu 61% a riscului de deces. Terapia triplă (ARNi + BB + MRA) a fost raportată în 16-31%, iar riscul de deces a fost redus cu 56%. Concluzii. Respectarea terapiei dirijate de ghid la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie redusă a fost considerată modestă. Au fost necesare eforturi comune ale sistemelor de sănătate şi ale pacienţilor pentru conştientizarea importanţei unui tratament optim al insuficienţei cardiace.

Introduction. The prevalence of heart failure has been reported to be increasing globally, affecting over 64 million people. Approximately half of the cases are represented by patients with HFrEF. The ESC guideline has been considered essential, offering recommendations to improve patient survival and quality of life. Objective. A literature review was conducted to evaluate the outcomes of guideline-directed medical therapy (GDMT) in patients with HFrEF, by analyzing survival and mortality data. Material and methods. A bibliographic study of literature published over the last five years was conducted using PubMed and Google Scholar databases. Relevant articles addressing the treatment of patients with HFrEF were identified and selected, with a focus on mortality data, survival outcomes, and the degree of adherence to ESC-recommended therapies. Results. The treatment of HFrEF has been centered around four main pharmacological pillars: ACEI/ARNi, BB, MRA and SGLT2i. Loop diuretics were used to control signs of congestion, without a direct impact on mortality, but associated with symptom relief. In a meta-analysis involving 95,444 HFrEF patients, full implementation of recommended therapy was reported in only 7-43.9% of cases, with outcomes varying across studies. The relative risk was 0.39, corresponding to a 61% reduction in the risk of death. Triple therapy (ARNi+BB+M-RA) was applied in 16-31% of patients and was associated with a 56% reduction in mortality risk. Conclusion. Adherence to guideline-directed therapy in patients with heart failure with reduced ejection fraction has been considered modest. Collaborative efforts between healthcare systems and patients are essential to raise awareness and improve implementation of optimal heart failure treatment strategies.