IMPACTUL PROGNOSTIC AL INSUFICIENŢEI CARDIACE ÎN VALVULOPATIILE AORTICE

Abstract

Introducere. Odată cu îmbătrânirea populaţiei creşte povara bolilor valvulare cardiace, prevalenţa stenozei (SA) şi insuficienţei aortice (IA) fiind la adulţii de peste 65 de ani 5% şi 2%, respectiv. În consecinţă, disfuncţia ventriculară progresivă şi dezvoltarea insuficienţei cardiace (IC) cresc mortalitatea. Scop. Analiza literaturii actuale referitor la prevalenţa, evoluţia, tratamentul, cauzele mortalităţii şi speranţa la viaţă a pacienţilor cu valvulopatii aortice şi insuficienţă cardiacă. Material şi metode. Studiul se bazează pe sinteza a şase surse bibliografice publicate în ultimii 5 ani, privitor la epidemiologia, diagnosticul, managementul valvulopatiilor aortice, gradul de severitate a IC şi prognosticul, susţinut de rezultatele scorului MAGGIC (Meta-Analysis Global Group in Chronic Heart Failure) la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Rezultate. Prevalenţa IC identificată a fost între 16,5% şi 31,2%, iar mortalitatea la 2 ani de 8,6%. Scorul MAGGIC a fost un predictor eficient al mortalităţii, asociind clar scorurile mai mari şi un risc crescut de deces. Principalii factori prognostici au fost vârsta, clasa NYHA şi fracţia de ejecţie. Cele mai frecvente cauze a VA au inclus înaintarea în vârstă, malformaţii congenitale (33-38%), boli reumatice (10%) şi inflamatorii. Standardul de aur în tratament rămâne a fi intervenţia chirurgicală (SAVR) care reduce mortalitatea cu ~50%, iar metoda transcateter (TAVR) ca alternativă pentru pacienţii instabili, scăzând mortalitatea cu peste 35%. Concluzii. Insuficienţa cardiacă se dezvoltă în circa 1/3 cazuri din valvulopatiile aortice. Deşi rata de mortalitate la 2 ani ajunge la 8,6%, tratamentul in-tervenţional şi chirurgical au avut un impact semnificativ, crescând rata de supravieţuire care atinge ~48% la 5 ani şi 18-37% la 10 ani postoperator.

Introduction. As the population ages, the burden of valvular heart diseases increases, the prevalence of stenosis (AS) and aortic regurgitation (AR) being in adults over 65 years of age 5% and 2%, respectively. Consequently, progressive ventricular dysfunction and the development of heart failure (HF) increase mortality. Objective. Analysis of the current literature regarding the prevalence, evolution, treatment, causes of mortality and life expectancy in patients with aortic valvulopathies and heart failure. Material and methods. The study is based on the synthesis of six bibliographic sources published in the last 5 years, regarding the epidemiology, diagnosis, management of aortic valvulopathies, the severity of HF and prognosis, supported by the results of the MAGGIC (Meta-Analysis Global Group in Chronic Heart Failure) score in patients with heart failure. Results. The prevalence of identified HF was between 16.5% and 31.2%, and the 2-year mortality rate was 8.6%. The MAGGIC score was an effective predictor of mortality, clearly associating higher scores with an increased risk of death. The main prognostic factors were age, NYHA class and ejection fraction. The most common causes of AV included advancing age, congenital malformations (33-38%), rheumatic diseases (10%) and inflammatory diseases. The gold standard in treatment remains surgery (SAVR) which reduces mortality by ~50%, and the transcatheter method (TAVR) as an alternative for unstable patients, decreasing mortality by over 35%. Conclusion. Heart failure develops in about 1/3 of cases of aortic valvulopathies. Although the 2-year mortality rate reaches 8.6%, interventional and surgical treatment have had a significant impact, increasing the survival rate to ~48% at 5 years and 18-37% at 10 years postoperatively.