ÎNTÂRZIEREA STATURALĂ LA COPIII INTERNAŢI ÎNTR-UN SPITAL DE NIVEL TERŢIAR

Abstract

Introducere. Dezvoltarea staturo-ponderală armonioasă reprezintă unul dintre cei mai importanţi indicatori ai stării de sănătate la copil. Deficitul statural nu este doar o problemă de estetică sau de dezvoltare fizică, dar poate semnala o serie de patologii edocrine, genetice, nutriţionale sau sistemice cronice. Scop. Studierea deficitului statural la copiii spitalizaţi, pentru identificarea principalelor cauze, particularităţilor antropometrice şi vârstei de debut a întârzierii în creştere. Material şi metode. Studiul retrospectiv, transversal, a inclus 84 copii (50 băieţi, 34 fete), cu vârsta medie 8,6±3,6 ani, externaţi cu diagnosticul de deficit statural din secţia de endocrinologie a Institutul Mamei şi Copilului, Chişinău, în perioada 01.01.2024-31.12.2024. Datele utilizate au fost colectate din baza de date medicale a spitalului (SIAAMS). Rezultate. Înălţimea medie a fost 116±17,3 cm (DS -2,6±0,9), greutatea corpului 22,4±9,5 kg (DS -2,0±1,3), IMC 15,9±3,1 kg/m2 (DS -0,66±1,8), vârsta osoasă medie 6,8±3,2 ani. Întârzierea creşterii a apărut de la naştere la 19 copii (22,6%), în primii 5 ani la 35 copii (41,7%), la 5-12 ani la 9 copii (10,7%), la 21 copii nu se cunoaşte (25%). 83 copii au fost proporţionali. Cauzele deficitului statural au inclus nanism hipofizar (17), malnutriţie (10), hipotiroidie (8), malabsorbţie (7), pubertate întârziată (5), Sd.Turner (4), hiperprolactinemie (2), Sd.Cornelia de Lange (1), Sd.Russel-Silver (1), displazie spondiloepifizară (1), cauză necunoscută (27). Concluzii. Majoritatea absolută a copiilor (98,8%) sunt proporţionali. Cauzele cele mai frecvente ale deficitului statural sunt: nanismul hipofizar (20,2%), malnutriţia (11,9%), hipotiroidia (9,5%) şi malab-sorbţia (8,3%). La majoritatea copiilor (41,7%) întârzierea creşterii a apărut în primii 5 ani de viaţă.

Introduction. Harmonious height and weight development is considered one of the most important indicators of a child’s health status. Stature deficit is not only an aesthetic or physical development problem, but may serve as an early clinical sign of endocrine, genetic, nutritional or chronic systemic pathologies. Objective. Studying the stature deficit in hospitalized children, in order to identify the main causes, anthropometric characteristics and the age at which growth delay first became evident. Material and methods. Retrospective, cross-sectional study included 84 children (50 boys, 34 girls), with a mean age of 8.6±3.6 years, discharged with a diagnosis of short stature from the Endocrinology Department of the Mother and Child Institute, Chisinau, between 01.01.2024 - 31.12.2024. Data were collected from the hospital’s medical database (SIAAMS). Results. Mean height was 116±17.3 cm (SD -2.6±0.9), body weight 22.4±9.5 kg (SD -2.0±1.3), BMI 15.9±3.1 kg/m2 (SD -0.66±1.8), mean bone age 6.8±3.2 years. Growth retardation occurred from birth in 19 children (22.6%), in the first 5 years in 35 children (41.7%), at 5-12 years in 9 children (10.7%), in 21 children unknown (25%). 83 children were proportional. Causes of short stature included: pituitary dwarfism (17), malnutrition (10), hypothyroidism (8), malabsorption (7), delayed puberty (5), Turner syndrome (4), hyperprolactinemia (2), Cornelia de Lange syndrome (1), Russell-Silver syndrome (1), spondyloepiphyseal dysplasia (1), unknown cause (27). Conclusion. The absolute majority of children (98.8%) are proportionate. The most common causes of growth stunting are: pituitary dwarfism (20.2%), malnutrition (11.9%), hypothyroidism (9.5%), and malabsorption (8.3%). In most children (41.7%), growth retardation occurred in the first 5 years of life.