Biomarcherii imunologici în sindromul antifosfolipidic

Abstract

Introducere. Sindromul antifosfolipidic (APS) prezintă o mare eterogenitate clinică, cu manifestări variind între forme trombotice şi obstetricale, iar pacienţi cu acelaşi diagnostic pot răspunde diferit la tratament. Biomarkerii permit identificarea subtipurilor clinice (ex. APS trombotic vs. obstetric). Scop. Scopul a fost de a studia materialul, care include informaţie despre biomarkerilor imunologici (profilarea: genomică, transcriptomică, proteomică) în diagnosticul şi stratificarea riscului APS. Material şi metode. A fost examinată literatura în Biblioteca Ştiinţifică a IP USMF „Nicolae Testemiţanu”, bazele de date PubMed, Scopus şi Web of Science, incluzând articole publicate între anii 2015 şi 2025. În cadrul studierii au fost selectate 29 de studii cu tematică asupra biomarkerilor imunologici (profilarea: genomică, transcriptomică, proteomică) în APS. Rezultate. Biomarkerii imunologici au fost incluşi, în scopul îmbunătăţirii acurateţei diagnostice, stratificării riscului pacienţilor şi ghidării strategiilor de tratament personalizat. Profilarea genomică este analiza completă a ADN-ului unui individ pentru a identifica variaţiile genetice asociate cu riscul de apariţie a bolii. Profilarea transcriptomică permite analiza expresiei genelor şi a microARN-urilor, evidenţiind căi de activare inflamatorii şi trombotice caracteristice APS. Profilare proteomică reprezintă analiza pe scară largă a expresiei, structurii, interacţiunilor şi funcţiei proteinelor în sistemele biologice. Concluzii. Complexitatea tot mai mare a bolilor autoimune, în special APS, impune o orientare către abordări ale medicinei de precizie. Convergenţa biomarkerilor imunologici cu tehnologiile „omics” de înaltă performanţă oferă un potenţial fără precedent de transformare a managementului bolilor autoimune.

Introduction. Antiphospholipid antiphospholipid syndrome shows great clinical heterogeneity, with manifestations varying between thrombotic and obstetric forms, and patients with the same diagnosis may respond differently to treatment. Biomarkers allow identification of clinical subtypes (e.g. thrombotic vs. obstetric). Objective. The aim was to study the material, which includes information about immunologic biomarkers (profiling: genomics, tran-scriptomics, proteomics) in the diagnosis and risk stratification of APS. Material and methods. The literature was reviewed in the Scientific Library of Nicolae Testemitanu University, PubMed, Scopus and Web of Science databases, including articles published between 2015 and 2025. Twenty-nine studies on immunologic biomarkers (profiling: genomics, transcriptomics, proteomics) in Antiphospholipid antiphospholipid (APS) were selected. Results. Immunologic biomarkers, including genomics, transcrip-tomics, and proteomics, have been included in order to improve diagnostic accuracy, risk stratify patients, and guide personalized treatment strategies. Genomic profiling is the comprehensive analysis of an individual’s DNA to identify genetic variations associated with disease risk. Transcrip-tomic profiling allows the analysis of gene expression and microRNAs, highlighting inflammatory and thrombotic activation pathways characteristic of APS. Proteomic profiling is the large-scale analysis of protein expression, structure, interactions and function in biological systems. Conclusion. The increasing complexity of autoimmune diseases, in particular APS, requires a shift towards precision medicine approaches. The convergence of immunologic biomarkers with high-throughput “omics” technologies offer unprecedented potential to transform the management of autoimmune diseases.