RECUPERARE RAPIDĂ LA UN PACIENT GERIATRIC CU SINDROM GUILLAIN-BARRE DIAGNOSTICAT PRECOCE

Abstract

Introducere. Sindromul Guillain-Barre (GBS) este rar, dar cu impact sever la pacienţii vârstnici, fiind asociat frecvent cu complicaţii respiratorii, afectare funcţională prelungită şi risc crescut de mortalitate. Recunoaşterea precoce şi intervenţia rapidă sunt esenţiale pentru reducerea acestor riscuri. Scop. Prezentarea unui caz de GBS la o pacientă de 70 ani, diagnosticat precoce şi tratat prompt, cu evoluţie clinică favorabilă şi recuperare funcţională aproape completă în decurs de două luni. Material şi metode. Diagnosticul a fost confirmat prin EMG (polineuropatie senzitivo-motorie acută cu afectare axonală şi demielinizantă, decrement 6%) şi LCR cu disociere albumino-citologică. Evoluţia funcţională a fost monitorizată prin scala MRC şi FIM. S-au aplicat patru şedinţe de plasmafereză şi un program complex de reabilitare neurologică. Rezultate. La debut, scorul MRC era: MS (4+/5), MI proximal (4/5), distal (4-/5). Pacienta prezenta disfagie, disfonie şi hipoestezie distală. EMG a arătat latenţe crescute, viteze reduse şi amplitudini mici -afectare mixtă axonală şi demielinizantă. La stimulare repetitivă (2 Hz), decrement 6%, excluzând miastenia. După tratament: respiraţie spontană, alimentaţie orală şi mers autonom restabilite. La o lună: forţă musculară completă (MRC 5/5), scor FIM îmbunătăţit. La două luni, persista doar hipoestezie uşoară la nivelul gleznelor. Evoluţia a fost constant favorabilă, sub tratament suportiv şi reabilitare neurologică zilnică. Concluzii. Acest caz evidenţiază importanţa intervenţiei precoce în GBS la pacienţii vârstnici, cu beneficii majore asupra prognosticului funcţional. Se impune implementarea unor protocoale standardizate de intervenţie rapidă în serviciile de urgenţă şi neurologie, adaptate vârstnicilor.

Introduction. Guillain-Barre syndrome (GBS) is rare but clinically relevant in geriatric patients, who face increased rates of respiratory failure, functional decline, prolonged recovery, and mortality. Early diagnosis and timely intervention are crucial to optimize prognosis, and prevent complications. Objective. To present a case of GBS in a 70-year-old woman, diagnosed early and treated promptly, who showed favorable progression with near-complete functional recovery within two months. Material and methods. Diagnosis was confirmed via EMG (acute mixed sensorimotor polyneuropathy with axonal and demyelinating features, 6% decrement) and CSF with albuminocytologic dissociation. Functional status was monitored using MRC and FIM scales. The patient received 4 sessions of plasmapheresis and daily multidisciplinary rehabilitation. Results. Initial MRC scores: upper limbs (4+/5), lower limbs proximal (4/5), distal (4-/5). Bulbar symptoms and distal hypoesthesia were present. EMG revealed prolonged latencies, reduced velocities, and low CMAP amplitudes-indicating mixed de-myelinating-axonal damage. Repetitive stimulation at 2 Hz (ulnar nerve) showed mild decrement, excluding myasthenia. Post-treatment, spontaneous breathing, oral feeding, and autonomous gait returned. At one month: full strength (MRC 5/5), significant FIM improvement. At two months, only mild ankle hypoesthesia remained. Recovery was steady under supportive therapy and daily rehabilitation. Conclusion. This case highlights the importance of early diagnosis, and structured intervention in elderly patients with GBS, showing that excellent functional outcomes are achievable. It supports the development of rapid - response protocols in emergency and neurology departments.