EVOLUŢIA TROPONINEI CA BIOMARKER CARDIAC ÎN INFARCTUL MIOCARDIC

Abstract

Introducere. Infarctul miocardic este o urgenţă medicala majoră, unde diagnosticul precoce este crucial pentru tratament şi reducerea complicaţiilor. Troponina este biomarkerul de referinţă în diagnosticul infarctului miocardic, datorită sensibilităţii şi specificităţii sale ridicate pentru leziunile miocardice. Scop. Este de a evalua rolul troponinei ca biomarker în diagnosticarea infarctului miocardic, prin analizarea variaţiilor sale în cele patru faze evolutive ale evenimentului acut. Material şi metode. Am analizat 55 de articole din bazele de date PubMed şi Google Scholar, selectate pe baza relevanţei lor privind rolul troponinei ca biomarker în diagnosticul infarctului miocardic. Au fost examinate caracteristicile cinetice ale troponinei şi capacitatea sa de diferenţiere între infarctul acut şi alte afecţiuni cardiace. Rezultate. Evoluţia troponinei (Tr) în infarctul miocardic urmează patru faze: iniţial (0-3h) poate fi normală; faza de creştere (3-12h) - creşte rapid, atinge un vârf; faza de platou (12-24h) - rămâne crescută; apoi scade (24-48h). Delta Tr (ATr) - diferenţa dintre două valori la 3-6h - reflectă severitatea leziunii. Valorile rămân crescute 1-3 săptămâni, uneori mai mult dacă există leziuni persistente. Troponina poate fi pozitivă şi în alte situaţii, cum ar fi angina instabilă, miocardita, inflamaţiile cardiace sau chiar efortul fizic intens, dar pentru perioade mai scurte. Persistenţa nivelurilor mari e asociată cu risc crescut de complicaţii. Concluzii. Troponina I şi T este un biomarker valoros în managementul infarctului miocardic. Evaluarea evoluţiei troponinei oferă informaţii importante despre severitatea leziunii. Persistenţa nivelurilor crescute indică un risc mai mare de complicaţii, subliniind importanţa monitorizării pe termen lung.

Introduction. Myocardial infarction is a major medical emergency where early diagnosis is crucial for treatment and the reduction of complications. Troponin, especially I and T, is the reference biomarker in the diagnosis of myocardial infarction due to its high sensitivity and specificity for myocardial injury. Objective. The aim of this paper is to evaluate the role of troponin as a biomarker in the diagnosis of myocardial infarction by analyzing its variations during the four evolutionary phases of the acute event. Material and methods. We analyzed 55 articles from the PubMed and Google Scholar databases, selected based on their relevance regarding the role of troponin as a biomarker in the diagnosis of myocardial infarction. The kinetic characteristics of troponin and its ability to differentiate between acute infarction and other cardiac conditions were examined. Results. The evolution of troponin (Tr) in myocardial infarction follows four phases: initially (0-3h) it may be normal; the rising phase (3-12h)-it increases rapidly and reaches a peak; the plateau phase (12-24h)- remains elevated; then it gradually decreases (24-48h). The troponin delta (ATr) - the difference between two values measured 3-6h apart -reflects the severity of myocardial injury. Levels remain elevated for 1-3 weeks, sometimes longer if there is persistent damage. Troponin may also be positive in other situations such as unstable angina, myocarditis, cardiac inflammation, or even intense physical effort, but usually for shorter periods. Conclusion. Troponin I and T are valuable biomarkers in the management of myocardial infarction. Assessing troponin dynamics provides important information about myocardial injury severity. Persistent elevated levels indicate a higher risk of complications, highlighting the importance of long-term monitoring.