TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL MALADIEI MENIERE -EXPERIENŢA CLINICII ORL DIN CADRUL SCR „TIMOFEI MOŞNEAGA"

Abstract

Introducere. Maladia Meniere este o afecţiune cronică idio-patică a urechii interne, manifestată prin episoade de vertij paroxistic, hipoacuzie neurosenzorială fluctuantă, acufene şi plenitudine auriculară. Hidropsul endolimfatic este mecanismul patogenic central, deşi etiopatogenia rămâne incomplet elucidată. Scop. Evaluarea evoluţiei clinice postoperatorii la pacienţii cu maladia Meniere, analizând efectele intervenţiei chirurgicale asupra vertijului, auzului şi simp-tomelor cochleare asociate. Material şi metode. Au fost incluşi 23 pacienţi diagnosticaţi cu maladia Meniere şi trataţi în perioada 2015-2025 prin chordotomie şi plexusectomie, în cadrul Clinicii ORL a SCR „Timofei Moşneaga”. S-au analizat date clinice, audiometrice şi vestibulare înainte şi după intervenţie, precum şi un caz clinic individual cu evoluţie postoperatorie particulară. Rezultate. Tratamentul chirurgical a condus la o reducere progresivă a vertijului: la o lună postoperator, 56,5% dintre pacienţi nu au mai prezentat accese, 26,1% au avut accese rare şi slabe, iar 17,4% fără ameliorare. După şase luni, proporţia pacienţilor fără accese a crescut la 65,2%, în timp ce 13% au prezentat accese uşoare şi 21,7% nu au avut răspuns. La 12 luni, 39,1% nu au prezentat vertij, 30,4% au descris ameliorări parţiale, iar restul au rămas simptomatici. Simptomele cochleare, precum acufenele, s-au redus vizibil, iar funcţia auditivă s-a menţinut sau s-a îmbunătăţit la majoritatea pacienţilor, contribuind la creşterea calităţii vieţii. Concluzii. Tratamentul chirurgical aplicat precoce în maladia Meniere are o eficienţă dovedită în reducerea vertijului şi ameliorarea simptomelor auditive. Monitorizarea constantă şi asocierea terapiilor conservatoare pot stabiliza evoluţia postoperatorie şi susţine beneficiile pe termen lung.

Introduction. Meniere’s disease is a chronic idiopathic disorder of the inner ear, characterized by episodes of paroxysmal vertigo, fluctuating sensorineural hearing loss, tinnitus, and aural fullness. Endolymphatic hydrops is the central pathogenic mechanism, although the etiology remains incompletely understood. Objective. To evaluate the postoperative clinical evolution of patients with Meniere’s disease following surgical intervention, focusing on vertigo control, auditory function, and cochlear symptomatology. Material and methods. The study included 23 patients diagnosed with Meniere’s disease who underwent chordotomy and tympanic plexus resection between 2020 and 2025 at the ENT Clinic of the “Timofei Moşneaga” Republican Clinical Hospital. Clinical, audiometric, and vestibular data were analyzed pre- and postoperatively. One unique clinical case was described separately. Results. Surgical treatment led to a progressive reduction in vertigo symptoms. One month after surgery, 56.5% of patients reported complete resolution of vertigo episodes, 26.1% experienced milder and less frequent episodes, and 17.4% reported no improvement. At six months, 65.2% had no vertigo, while 13% showed partial relief and 21.7% remained symptomatic. After 12 months, 39.1% of patients remained symptom-free, 30.4% showed partial improvement, and 30.4% experienced no therapeutic effect. Tinnitus intensity decreased notably, and auditory function remained stable or improved in most cases, contributing to enhanced quality of life. Conclusion. Early surgical intervention in Meniere’s disease proves effective in controlling vertigo and improving cochlear symptoms while preserving auditory function. Continuous monitoring and the combination of surgical and conservative therapies are essential to maintain long-term clinical benefits.