TRATAMENTUL EMPIRIC AL PIELONEFRITEI ACUTE OBSTRUCTIVE ÎN SARCINĂ

Abstract

Introducere. Infecţiile tractului urinar sunt cele mai frecvente infecţii bacteriene în sarcină. Bacteriuria asimp-tomatică creşte riscul de pielonefrită ca urmare a modificărilor anatomice şi fiziologice ale tractului urinar în sarcină, iar tratamentul antibiotic adecvat reduce riscul de la 30% la sub 5%. Scop. Evaluarea tratamentului empiric la pacientele cu pielonefrită acută obstructivă, pe baza datelor clinice şi a sensibilităţii germenilor la antibiotice pentru o abordare terapeutică optimă. Material şi metode. A fost realizat un studiu retrospectiv pe 50 femei internate cu pielonefrită acută obstructivă. Agenţii patogeni Gram-neg-ativi au cauzat pielonefrita acută, cel mai frecvent Escherichia coli 70% urmată de Klebsiella pneumoniae 11%. Pacientele au fost incluse după rezultatele USG, urocultu-rilor şi ale testelor de sensibilitate la antibiotice. Rezultate. Tratamentul antimicrobian empiric a fost inadecvat în 10% dintre cazuri. Cele mai frecvent administrate antibiotice au fost amoxicilina-clavulanatul şi cefalosporinele, asociate cu rate de tratament empiric inadecvat de 10,3% şi, respectiv, 5,9%. În 35% dintre cazuri, tratamentul a fost mai eficient prin aplicarea metodei endoscopice cu stentare ureterală JJ, care reduce riscul complicaţiilor şi durata utilizării antibioticelor. Pentru eradicarea infecţiei, un tratament antibacterian de 14 zile nu este suficient, fiind necesară o durată de până la 5-5 săptămâni, având în vedere impactul cunoscut al infecţiei asupra gravidei şi fătului. Concluzii. Tratamentul empiric cu amoxicilina-clavulanat şi cefalosporinele a fost mai eficient la pacientele la care sa efectuat şi inserţia stentului ureteral. Rezultatele arată o rată crescută de tratament antimicrobian empiric inadecvat fără ureteroscopie în pielonefrita acută obstructivă la gravide.

Introduction. Urinary tract infections are the most common bacterial infections during pregnancy. Asymptomatic bacteriuria increases the risk of pyelonephritis due to anatomical and physiological changes in the urinary tract during pregnancy, and appropriate antibiotic treatment reduces the risk from 30% to less than 5%. Objective. Evaluation of empirical treatment in patients with acute obstructive pyelonephritis, based on clinical data and pathogen antibiotic susceptibility, for an optimal therapeutic approach. Material and methods. A retrospective study was conducted on 50 women hospitalized with obstructive acute pyelonephritis. Gram-negative pathogens caused the acute pyelonephritis, most frequently Escherichia coli 70%, followed by Klebsiella pneumoniae 11%. The patients were included based on the results of ultrasound USG, urine cultures, and antibiotic sensitivity tests. Results. Empirical antimicrobial treatment was inadequate in 10% of cases. The most commonly administered antibiotics were amoxicillin-clavulanate and cephalosporins, associated with inadequate empirical treatment rates of 10.3% and 5.9%, respectively. In 35% of cases, treatment was more effective through the use of the endoscopic method with JJ ureteral stenting, which reduces the risk of complications and the duration of antibiotic use. To eradicate the infection, a 14-day antibacterial treatment is not sufficient; a duration of up to 5-6 weeks is necessary, given the known impact of the infection on both the mother and the fetus. Conclusion. Empirical treatment with amox-icillin-clavulanate and cephalosporins was more effective in patients who also underwent ureteral stent insertion. The results show a higher rate of inadequate empirical antimicrobial treatment without ureteroscopy in pregnant women with acute obstructive pyelonephritis.