ABORDAREA ORL AL SINDROMULUI DE APNEE OBSTRUCTIVĂ ÎN SOMN

Abstract

Introducere. Sindromul de apnee obstructivă în somn (OSA) este una din cele mai frecvente tulburări respiratorii ale somnului, cu o prevalenţă între 14%-50% la bărbaţi şi 5%-23% la femei. Studiile recente estimează ca peste 1 mlrd de persoane suferă de forme variabile de OSA şi o parte semnificativă rămâne nediagnosticată. Scop. Evaluarea implicării otorinolorinologului în abordarea OSA, cu accent pe evaluarea morfofuncţională a căilor aeriene superioare şi tratamentul cauzelor obstructive identificate. Material şi metode. Analiza sistematică a literaturii folosind ghidurile actuale (AAO-HSN, AASM), precum şi meta-analize şi publicaţii recente din PubMed, Cochrane şi JAMA Otolaryngology cu referire la tema abordată. Rezultate. Datele actuale sugerează că peste 80% de cazuri au substrat anatomic identificabil, respectiv evaluarea ORL este esenţial în acest context, fiind recomandată ca etapă iniţială în ghidurile AAO-HNS şi AASM, în cazul formelor uşor-moderate sau ca alternativă la pacienţii cu intoleranţă la CPAP sau cu eşec terapeutic. Pentru identificarea nivelului colapsului se utilizează evaluarea morfofuncţională prin rinoscopie, naso-faringoscopie flexibilă şi somnoscopia endoscopică DISE. În funcţie de tipul de obstrucţie, tratamentul poate viza: septoplastie, turbinoplastie; uvulopalatofaringoplastie; suspendarea osului hioid, reducţii linguale. Concluzii. Abordarea ORL este indispensabilă în diagnosticul şi tratamentul OSA, prin identificarea cauzelor anatomice obstructive şi oferirea de soluţii chirurgicale ţintite, care pot înlocui sau completa CPAP, optimizând astfel controlul patologiei şi calitatea vieţii pacienţilor.

Introduction. Obstructive sleep apnea syndrome (OSA) is one of the most common sleep-disordered breathing disorders, with a prevalence between 14%-50% in men and 5%-23% in women. Recent studies estimate that over 1 billion people suffer from varying forms of OSA and a significant portion remains undiagnosed. Objective. Evaluation of the involvement of the otolaryngologist in the approach to OSA, with emphasis on the morphofunctional assessment of the upper airways and the treatment of identified obstructive causes. Material and methods. Systematic review of the literature using current guidelines (AAO-HSN, AASM), as well as meta-analyses and recent publications from PubMed, Cochrane and JAMA Otolaryngology with reference to the topic addressed. Results. Current data suggest that over 80% of cases have an identifiable anatomical substrate, and ENT evaluation is essential in this context, being recommended as an initial step in the AAO-HNS and AASM guidelines, in the case of mild-moderate forms or as an alternative in patients with CPAP intolerance or therapeutic failure. To identify the level of collapse, morphofunctional evaluation is used through rhinoscopy, flexible nasopharyngoscopy and drug-induced sleep endoscopy (DISE). Depending on the type of obstruction, treatment may include: septoplasty, turbinoplasty; uvulopalatopharyngoplasty; hyoid bone suspension, lingual reductions. Conclusion. The ENT approach is indispensable in the diagnosis and treatment of OSA, by identifying obstructive anatomical causes and offering targeted surgical solutions, which can replace or complement CPAP, thus optimizing pathology control and patients’ quality of life.