MANAGEMENT DIFERENŢIAL AL VEZICII URINARE HIPERACTIVE LA BĂRBAŢI ŞI FEMEI

Abstract

Introducere. Vezica urinară hiperactivă se caracterizează prin prezenţa simptomelor ITU ca urgenţă micţională, noc-turie, frecvenţă urinară diurnă, cu sau fără incontinenţă urinară imperioasă. Prevalenţa VUH la femei este mai înaltă decât la bărbaţi. Aspectele managementului terapeutic variază în funcţie de gen. Scop. Precizarea diferenţelor în abordarea terapeutică a vezicii hiperactive la bărbaţi şi femei prin analiza particularităţilor clinice, fiziopatologice şi a răspunsului la tratament. Material şi metode. Studiul de faţă este unul observaţional comparativ, axat pe analiza literaturii ştiinţifice actuale referitoare la vezica urinară hip-eractivă. Pentru colectarea datelor au fost utilizate bazele de date PubMed şi Google Scholar, fiind selectate articole publicate în perioada 2020-2025, relevante pentru subiectul investigat. Rezultate. Simptomele vezicii urinare hiperactive afectează ambele sexe aproape în mod egal: 16% la bărbaţi şi 16,9% la femei. Cea mai frecventă combinaţie de simptome raportată de ambele sexe este cea de tip mixt -micţiune, depozitare şi post-micţiune - prezentă la 24,3% dintre bărbaţi şi 26% dintre femei. Bărbaţii prezintă mai frecvent simptome ale ITU, în special nocturia, care afectează aproape 49% dintre aceştia, iar incontinenţa urinară imperioasă sau mixtă este întâlnită la 5,4%. În schimb, femeile raportează o rată mai ridicată de incontinenţă urinară de stres, care depăşeşte 13%, deşi nocturia rămâne frecventă la ambele sexe. Concluzii. Tratamentul vezicii urinare hiperactive trebuie să se bazeze pe profilul clinic complet al pacientului şi trebuie să includă aşteptările acestuia. Fiziopatologia poate diferi o abordare structurată, în etape, adaptată în funcţie de sex şi afecţiuni subiacente, ce va asigura un management optim.

Introduction. Overactive bladder is characterized by the presence of LUTS such as urgency, nocturia, and daytime urinary frequency, with or without urge incontinence. The prevalence of overactive bladder is higher in women than in men. Aspects of therapeutic management vary depending on the patient's gender. Objective. Specifying the differences in the therapeutic approach to overactive bladder in men and women by analyzing the clinical, pathophysiological characteristics and response to treatment. Material and methods. The present research is a comparative observational study focused on analyzing recent scientific literature concerning overactive bladder. Data were gathered through the PubMed and Google Scholar databases, selecting relevant articles published between period 2020 and 2025 to provide an up-to-date overview of the topic. Results. Overactive bladder symptoms affect both men and women at nearly equal rates: 16% in men and 16.9% in women. The most common symptom pattern in both sexes includes a combination of voiding, storage, and post-micturition symptoms-seen in 24.3% of men and 26% of women. Men report higher rates of lower urinary tract symptoms, especially nocturia, affecting almost 49%, while urge or mixed urinary incontinence is present in 5.4%. In contrast, women show a higher prevalence of stress urinary incontinence, reported in over 13%. However, nocturia remains common in both sexes, suggesting a comparable negative impact on sleep and quality of life. Conclusion. Treatment of overactive bladder should be based on the patient's complete clinical profile and should include the patient's expectations and preferences. The pathophysiology may differ, a structured, step-by-step approach, tailored to gender and underlying conditions, will ensure optimal management.