FLEGMONUL EXTINS: DIAGNOSTIC ŞI CONDUITA CHIRURGICALĂ

Abstract

Introducere. Infecţia necrotico-gangrenoasă expansivă reprezintă o problemă severă chirurgicală prin diagnostic, evoluţie şi conduita chirurgicală. Statutul compromis al pacienţilor respectivi necesită măsuri complexe de tratament local şi sistemic. Reintervenţiile seriate sunt efectuate în complex cu terapia intensivă. Scop. Scopul lucrării constă în determinarea diagnosticului şi a conduitei chirurgicale în tratamentul flegmonului extins cu diverse localizări la pacienţii cu comorbidităţi severe. Material şi metode. Studiul vizează un lot de 68 de pacienţi cu afectarea ţesuturilor moi trataţi în perioada 2015-2024. Bărbaţi au fost 29, femei-39, cu vârsta cuprinsă între 52-59 ani. Durata medie de spitalizare a constituit 17.8 zile. Morfologic s-au stabilit: fasciită 15 cazuri, flegmoane 39 cazuri, gangrene gazoase 6 cazuri, pantisulită 8 cazuri. Rezultate. Asocierea a 2 sau 3 agenţi patogeni a fost stabilită în aproximativ 37% cazuri. A fost utilizată antibioticoterapia combinată. Intervenţia primară a constat în debridarea largă, necrectomii până la ţesuturile viabile, urmate de debridări ulterioare în medie de 7-8 ori sub anestezii generale. Aplicarea suturilor secundare s-a efectuat la 43 pacienţi, ulterior cu vindecare completă. Defecte cutanate cu plastii ulterioare la 11 pacienţi. La 12 pacienţi perioada postoperatorie s-a complicat cu sindromul MODS, cu o durată medie de spitalizare în secţia ATI de 5,1 zile. Alţi 6 pacienţi (8.82%) au decedat din cauza complicaţiilor septice. Concluzii. Flegmonul extins evoluează agresiv în grupul pacienţilor cu imunodeficienţă şi cu patologii concomitente severe, cu prevalenţă în diabetul zaharat, patologia cardio-vasculară şi hepato-renală. Statutul compromis al pacienţilor respectivi necesită măsuri complexe de tratament local şi sistemic.

Introduction. Expansive necrotic gangrenous necrotic infection represents a severe surgical problem by diagnosis, evolution and surgical management. The compromised status of these patients requires complex local and systemic treatment measures. Serial reinterventions are performed in combination with intensive therapy. Objective. The purpose of the article is to determine the diagnosis and surgical conduct in the treatment of extensive phlegmon with various localizations in patients with severe comorbidities. Material and methods. The study is aimed at a group of 68 patients with soft tissue involvement treated between 2015-2024. Males were 29, females-39, aged between 5259 years. The length of the hospitalization was 17.8 days. Morphologic were established: fasciitis 15 cases, phlegmons 39 cases, gas gangrene 6 cases, pantisulitis 8 cases. Results. The association of 2 or 3 pathogens was established in about 37% of cases. Combination antibiotic therapy was used. The primary intervention consisted of wide debridement, necrectomies down to viable tissues, followed by subsequent debridements an average of 7-8 times under general anesthesia. Secondary suture application was performed in 43 patients, subsequently with complete healing. Cutaneous defects with subsequent placements in 11 patients. In 12 patients the postoperative period was complicated by MODS, with a mean length of hospitalization in the ICU ward of 5.1 days. Another 6 patients (8.82%) died due to septic complications. Conclusion. Extensive phlegmon evolves aggressively in the group of patients with immunodeficiency and severe concomitant pathologies, with prevalence in diabetes mellitus, cardiovascular and hepatorenal pathology. The compromised status of these patients requires complex local and systemic treatment measures.