ROLUL RMN-ULUI MULTIPARAMETRIC ŞI BIPARAMETRIC ÎN DIAGNOSTICUL ŞI EVALUAREA CANCERULUI DE PROStAtĂ

Abstract

Introducere. Diagnosticul CP e o provocare în practica clinică, influenţat de limitele metodelor convenţionale (PSA şi biopsie) care ar conduce la supradiagnostic, tratament inutil sau omiterea cazurilor clinice semnificative. Mp-MRI e o tehnică imagistică avansată, detectând şi stadializând CP cu o acurateţe superioară. Scop. Analiza comparativă a performanţelor şi limitărilor mp-MRI complete şi ale bp-MRI fără contrast, în detectarea CP şi rolul tehnicilor funcţionale specifice: difuzia ponderată şi contrastul dinamic. Material şi metode. Au fost integrate date din studii prospective şi retrospective care au evaluat acurateţea diagnostică a mp-MRI şi bp-MRI în grupuri variate de pacienţi cu suspecţie la CP. S-au analizat parametrii imagistici, coeficientul aparent de difuzie şi scorurile PI-RADS v2, în corelaţie cu rezultatele histopatologice obţinute prin biopsia prostatei. Rezultate. Rezultatele arată că mp-MRI şi bp-MRI, au sensibilitate ridicată în identificarea CP, cu performanţe diagnostice comparabile, în timp ce bp-MRI reduce timpul de examinare şi riscurile asociate substanţelor de contrast. Valorile coeficientului aparent de difuzie au fost corelate invers cu scorul Gleason, indicând o capacitate bună de a evalua agresivitatea tumorii. Deşi contrastul dinamic poate creşte sensibilitatea în cazurile echivoce, utilizarea sa trebuie să fie rezonabilă, datorită riscului crescut de rezultate fals pozitive. Implementarea pe scară largă a mp-MRI necesită standardizare, experienţă radiologică şi evaluarea cost-eficienţei. Concluzii. Mp-MRI este o metodă valoroasă în diagnosticul şi managementul CP, iar bp-MRI o alternativă eficientă şi rapidă. Standardizarea protocoalelor şi instruirea specialiştilor sunt cruciale pentru maximizarea beneficiilor acestei tehnologii în reducerea erorilor diagnostice şi optimizarea tratamentelor.

Introduction. The diagnosis of PCa is a challenge in clinical practice, influenced by the limitations of conventional methods (PSA and biopsy) that would lead to overdiagnosis, unnecessary treatment, or missing of significant cases. Mp-MRI is an advanced imaging technique, detecting and staging PC with superior accuracy. Objective. The analysis of the performances and limitations of full mp-MRI and non-contrast bp-MRI in the CPa detection and the role of specific functional techniques: diffusion-weighted and dynamic contrast. Material and methods. Data from prospective and retrospective studies evaluating the diagnostic accuracy of mp-MRI and bp-MRI in various groups of patients with suspected PC were integrated. Imaging parameters, apparent diffusion coefficient, and PI-RADS v2 scores were analyzed in correlation with histopathological results obtained by prostate biopsy. Results. The results show that mp-MRI and bp-MRI have high sensitivity in identifying CPa, with comparable diagnostic performance, while bp-MRI reduces examination time and risks associated with contrast agents. Apparent diffusion coefficient values were inversely correlated with Gleason score, indicating a good ability to evaluate tumor aggressiveness. Although dynamic contrast may increase sensitivity in equivocal cases, its use must be judicious due to the increased risk of false-positive results. Widespread implementation of mp-MRI requires standardization, radiological experience, and cost-effectiveness assessment. Conclusion. Mp-MRI is a valuable method in the diagnosis and management of PCa, on the other hand, bp-MRI is an efficient and rapid alternative. Standardization of protocols and training of specialists are crucial to maximize the benefits of this technology, reducing diagnostic errors and optimizing treatments.