STRONGILOIDIAZA CRONICĂ ASOCIATĂ CU LARVA MIGRANS VISCERALĂ LA COPIL: PROBLEME DIAGNOSTICE ŞI PROGNOZĂ

Abstract

Introducere. Strongiloidiaza este o nematodoză umană, indusă de Strongyloides stercoralis, depistată la primate şi câini domestici. Infestarea copiilor are loc la îngerarea larvelor sau penetrarea cutanată a lor, generând erupţii pruriginoase la locul penetrării. Diagnosticul coproparazitologic frecvent este negativ. Scop. Evidenţierea provocărilor diagnostice şi terapeutice într-un caz pediatric de strongiloidiază cronică cu Larva migrans visceralis cu afectare cutanată, diagnostic dificil şi rezistenţă la tratament. Material şi metode. Drept material şi metode au fost utilizate datele personale ale pacientei de 6 ani, din fişa medicală de monitorizare şi evaluare a copilului de 5-7 ani, precum şi rezultatele clinice şi de laborator, inclusiv coproparazitologice, imunoserologice şi ale sonografiei abdominale, obţinute cu consimţământul informat al familiei. Rezultate. La 3 ani, pacienta din mediul rural a fost diagnosticată cu erupţii cutanate eritematoase difuze, pruriginoase, toxico-alergice, refractare la terapia simptomatică. Clinic şi paraclinic s-a constatat hepatome-galie (+2 cm), fără afectarea funcţiilor hepatice, şi hipereo-zinofilie de 9%. Examenul coproparazitologic repetat a fost negativ, dar în sânge s-au detectat anticorpi IgG cu aviditate înaltă pentru Strongyloides stercoralis şi Toxocara canis. Pacienta a urmat 5 cure antiparazitare fără ameliorare, cu persistenţa dermatitei, negativarea anti-Toxocara canis IgG şi persistenţa anti-Strongyloides stercoralis IgG. Concluzii. Strongiloidiaza asociată cu Larva migrans viscerală la copii, poate fi subdiagnosticată, iar în lipsa unei terapii adecvate poate evolua în forme cronice, uneori severe la cei imuno-deprimaţi. Diagnosticul necesită acurateţe la interpretare şi o terapie adecvată prelungită.

Introduction. Strongyloidiasis is a nematode infection caused by Strongyloides stercoralis, with reservoirs in primates and domestic dogs. In children, infection occurs via ingestion or skin penetration of larvae, causing pruritic eruptions at the entry site. Stool parasitology diagnosis often yields negative results. Objective. To highlight diagnostic and therapeutic challenges in a pediatric case of chronic strongyloidiasis with visceral larva migrans, cutaneous involvement, difficult diagnosis, and treatment resistance. Material and methods. Materials and methods comprised personal data of a 6-year-old patient, obtained from the medical monitoring and evaluation records for children aged 5-7 years, alongside clinical and laboratory findings, including stool parasitology, immunoserology, and abdominal ultrasound results, all provided with the family’s informed consent. Results. At the age of 3, the patient from a rural area was diagnosed with diffuse erythematous, pruritic, toxic-allergic skin eruptions refractory to symptomatic therapy. Clinical and paraclinical evaluation showed hepatomegaly (+2 cm) without liver dysfunction and 9% hyper-eosinophilia. Repeated stool parasitology was negative, but blood tests detected high-avidity IgG antibodies to Strongyloides stercoralis and Toxocara canis. The patient underwent five courses of antiparasitic treatments without clinical improvement, with persistent dermatitis, negativization of anti-Toxocara canis IgG, persistence of anti-Strongyloides stercoralis IgG antibodies. Conclusion. Strongyloidiasis with visceral larva migrans in children is frequently underdiagnosed and, without proper treatment, can progress to chronic, severe forms in immunocompromised patients. Accurate diagnosis and prolonged, appropriate therapy are crucial for favorable outcomes.