Deficitul de vitamina D la copii şi strategiile de prevenire

Abstract

Introducere. Deficienţa de vitamina D a fost recunoscută ca o afecţiune pediatrică frecventă la nivel mondial care afectează mineralizarea osoasă, răspunsul imun şi creşterea. A rămas adesea subdiagnosticată şi netratată, crescând riscul de rahitism, osteomalacie, infecţii şi dezvoltare motorie afectată la copii. Scop. Scopul studiului a fost de a evalua principalele cauze, consecinţele clinice şi strategiile de prevenire ale deficitului de vitamina D la copii printr-o revizuire a literaturii actuale. Material şi metode. A fost efectuată o revizuire sistematică pe baza propunerii WHO şi a Societăţii Endocrinologice. Datele incluse au acoperit diverse grupe de vârstă pediatrică şi factori de risc. Parametrii revi-zaţi au inclus recomandările privind doza zilnică, etilogia şi prevalenţa. Au fost aplicate metode de analiză descriptivă şi comparaţie Rezultate. Deficienţa de vitamina D la copii este frecventă şi poate apărea din cauza expunerii limitate la soare, pigmentaţiei închise a pielii, alăptării exclusive fără suplimentare, alimentaţiei sărace în vitamina D şi a unor boli cronice precum tulburările de absorbţie, afecţiunile hepatice sau renale. OMS recomandă 5-10 pg de vitamina D zilnic pentru sugari, iar Societatea Endocrină recomandă 30 pg/ zi pentru copii şi adolescenţi. Vitamina D3 (colecalciferol) este preferată faţă de D2, datorită absorbţiei mai bune. Suplimentarea profilactică recomandată este de 400 Ul/zi la sugari şi 600 Ul/zi la copiii de peste un an. Concluzii. Acest studiu a confirmat că deficitul de vitamina D la copii este o condiţie prevenibilă. Screeningul regulat, conştientizarea factorilor de risc, controlul regulat şi suplimentarea adecvată cu colecalciferol s-au dovedit a reduce complicaţiile clinice în majoritatea cazurilor.

Introduction. Vitamin D deficiency was recognized as a common global pediatric condition affecting bone mineralization, immune response, and growth. It remained frequently underdiagnosed and undertreated, increasing the risk of rickets, osteomalacia, frequent infections, and impaired motor development in children. Objective. The purpose of the study was to assess the major causes, clinical consequences, and prevention strategies of vitamin D deficiency in children through current literature review. Material and methods. A systematic review was carried out based on guidelines from the World Health Organization and the Endocrine Society. Included data covered various pediatric age groups and risk factors. Reviewed parameters included daily dosage recommendations, etiology, and prevalence. Descriptive analysis and comparison methods were applied. Results. Key risk factors for vitamin D deficiency in children include limited sun exposure, darker skin pigmentation, exclusive breastfeeding without vitamin D supplementation, inadequate nutrition, and chronic illnesses. The WHO recommends 5-10 pg (200-400 IU) of vitamin D daily for infants, while the Endocrine Society suggests 30 pg (1,200 IU) daily for children and adolescents. Vitamin D3 (cholecalciferol) is preferred over D2 due to better absorption and longer-lasting effects. Preventive supplementation includes 400 IU/day for infants and 600 IU/day for children over one year, this is mainly observed in high-risk groups Conclusion. This study confirmed that vitamin D deficiency in children is a preventable condition. Regular screening, risk factor awareness, regular checkup and appropriate cholecalciferol supplementation have been demonstrated to reduce clinical complications in most of the cases.