LIMITELE AUTONOMIEI PACIENTULUI NEUROLOGIC: IMPLICAŢII BIOETICE PRIVIND CAPACITATEA DECIZIONALĂ ŞI CONSIMŢĂMÂNTUL INFORMAT

Abstract

Introducere. Dreptul pacientului la autonomie este un principiu fundamental al bioeticii, însă aplicarea sa devine dificilă în cazul pacienţilor neurologici, deoarece le sunt afectate capacităţile decizionale şi cognitive, împiedicând exprimarea voinţei personale şi capacitatea de a lua decizii de tratament informate. Scop. Analiza limitelor autonomiei pacienţilor cu afecţiuni neurologice, punând accent pe implicaţiile bioetice privind capacitatea decizională şi consimţământul informat în practica medicală. Material şi metode. Studiul este de natură descriptivă şi analitică, fiind realizat printr-o analiză narativă a literaturii de specialitate din domeniul bioeticii şi neurologiei. Au fost consultate ghiduri etice, protocoale clinice şi articole ştiinţifice publicate în baze de date internaţionale precum PubMed, Scopus, Google Scholar şi Web of Science. Rezultate. Analiza literaturii a evidenţiat că autonomia pacienţilor neurologici este limitată din cauza alterării capacităţii decizionale. Provocările majore cu care se confruntă etica medicală apar atunci când familia pacientului ia decizii pe care le consideră în favoarea lui, însă ele sunt contradictorii cu opinia medicului, ce se bazează pe principii medicale şi etice, precum beneficiul terapeutic şi prevenirea suferinţelor. O altă dilemă frecventă este menţinerea echilibrului dintre autonomia pacientului şi non-maleficenţă, mai ales când pacientul nu mai poate decide informat, fiind greu de stabilit ce e bine pentru el fără a-i încălca voinţa. Concluzii. Afecţiunile neurologice degenerative limitează semnificativ capacitatea decizională a pacienţilor, impunând o reevaluare a aplicării principiului autonomiei. Este necesară elaborarea unor ghiduri etice pentru echilibrarea autonomiei şi non-maleficenţei în practica medicală.

Introduction. The patient's right to self-determination is a fundamental principle of bioethics. However, its application becomes problematic in the case of neurological patients, because their decision-making and cognitive abilities are affected, thus hindering expression of will and ability to make treatment decisions. Objective. Analysis of the limits of autonomy of patients with neurological conditions, emphasizing the bioethical implications regarding decision-making capacity and informed consent in medical practice. Material and methods. This study is descriptive and analytical in nature, conducted through a narrative analysis of specialized literature in bioethics and neurology. In the development of this research, ethical guidelines, national protocols and scientific articles published in databases such as PubMed, Scopus, Google Scholar and Web of Science were consulted. Results. The literature analysis highlighted that the autonomy of neurological patients is often limited due to impaired decision-making capacity. Major ethical challenges arise when the patient's family make decisions they believe are in the patient's interest, yet these conflict with the physician's opinion, which is based on medical and ethical principles, such as therapeutic benefit and prevention of suffering. Another common dilemma is maintaining the balance between autonomy and non-maleficence, especially when the patient can no longer make informed decisions, making it hard to determine what is best for them without violating their will. Conclusion. Degenerative neurological diseases significantly limit patients’ decision-making capacity, requiring a reassessment of the application of the principle of autonomy. It is necessary to develop ethical guidelines to balance autonomy and non-maleficence in medical practice.