UTILIZAREA TEHNICILOR DE DECOMPRESIE IN TRATAMENTUL CHISTURILOR RADICULARE

Abstract

Introducere. Leziunile periapicale extinse sunt frecvente în practica stomatologică. Deşi tratamentul acestora este, în majoritatea cazurilor, previzibil, când acestea afectează structurile adiacente, se impune utilizarea unor metode minim invazive pentru a limita riscurile asociate tratamentului chirurgical clasic. Scop. Evaluarea rezultatelor tratamentului chisturilor radiculare extinse printr-o intervenţie chirurgicală în două etape, utilizând tuburi de decompre-sie imprimate 3D, urmată de chistectomie. Material şi metode. Studiul a implicat doi pacienţi, sex masculin(36 şi 30 de ani)cu chisturi radiculare maxilare extinse. După evaluarea clinică şi CBCT, s-a realizat un dispozitiv de de-compresie. Etapele tratamentului au fost: extracţia dentară, fixarea dispozitivului, irigaţii zilnice, urmărire timp de 3-4 luni, chistectomie, adiţie osoasă şi evaluarea formării osoase. Rezultate. În toate etapele, tratamentul a decurs fără complicaţii. După 3-4 luni de monitorizare, s-a observat o regenerare osoasă la nivelul marginilor, iar dimensiunile chisturilor radiculare s-au micşorat semnificativ, fără afectarea dinţilor adiacenţi, aşa cum a fost la evaluarea iniţială. Astfel, s-a efectuat chistectomia pe un câmp operator redus, grefarea defectului fără necesitatea tratamentului endodontic. Examenul histologic a fost realizat după chistectomie. La 6 luni de la intervenţie, s-au inserat implanturi dentare în zona regenerată. Un dezavantaj remarcat a fost disconfortul periodic cauzat de prezenţa dispozitivului de decompresie. Concluzii. În pofida dezavantajului de a folosi dispozitivele de decompresie 3D (prezenţa în cavitatea orală şi durata mai îndelungată a tratamentului), metoda a permis păstrarea vitalităţii dinţilor vecini, defecte postoperatorii mai mici şi un risc redus de afectare a structurilor anatomice.

Introduction. Extensive periapical lesions are among the most common pathologies in dentistry. When they involve adjacent teeth or structures like the sinus floor, nasal cavity, or neural pathways, minimally invasive approaches are necessary to reduce the risks and consequences of conventional surgical approaches. Objective. To evaluate the progression and treatment results of extended radicular cysts using 2 stages: surgery with decompression 3D printed decompression tubes, followed by surgical cystectomy. Material and methods. The study involved two male patients (36 and 30 years old) with extensive maxillary radicular cysts. After clinical and CBCT evaluation, a 3D-printed decompression device was performed. The steps of the treatment were: tooth extraction, device fixation, daily irrigation, 3-4 months follow-up, cystectomy, grafting, and bone formation assessment. Results. At all stages the treatment was uneventful. After 3 to 4 months, bone healing at the borders was observed, and the dimensions of the radicular cysts had significantly decreased dimensions without the involvement of neighboring teeth as it was at the initial evaluation. Thus, cystectomy was performed with a smaller surgical field with defect grafting and without root canal treatment. The histological examination was conducted after the cystectomy. At 6 months following the cystectomy, dental implants were inserted into the regenerated area. One noted disadvantage was the periodic discomfort caused by the presence of a decompression device. Conclusion. Despite the disadvantage of 3D-printed decompression devices, related to their presence in the mouth as well as a longer period of treatment, this method led to the preservation of neighboring teeth vitality, smaller postoperative defects, and decreased risk of anatomical structure damage.