Evaluarea imagistică a spaţiului articular la pacienţi cu dereglări temporomandibulare

Abstract

Introducere. Dereglările articulaţiei temporomandibu-lare(DTM) sunt printre cele frecvente dureri orofaciale (7-15% din populaţie), în special la persoane tinere şi femei. Modificările morfologice ale spaţiului articular se presupun că sunt strâns asociate etiologiei DTM, însă nu sunt pe deplin elucidate aceste conexiuni. Scop. Identificarea diferenţelor imagistice pe CBCT între DTM degenerative (DTM-D) şi miogen-artrogene (DTM-MA) privind spaţiul articular şi variantele de poziţionare a condilului. Material şi metode. Au fost analizate 160 de ATM-uri a 80 de pacienţi cu DTM diagnosticaţi prin DC/TMD (29 în DTM-D, 51 în DTM-MA) pe secţiuni CBCT (Romexis, Planmeca, Finlanda), aplicându-se metoda de determinare a spaţiului articular după Kamelchuk şi interpretarea poziţionării condilului după Pullinger. Evaluarea statistică a implicat testul X2 şi t-test (Welch). Rezultate. În DTM-MA faţă de DTM-D s-au observat valori medii statistic semnificativ mai mari a spaţiului articular anterior (p = 0.002), superior şi posterior (p < 0.001). La pacienţii cu dereglări degenerative faţă de grupul cu dereglări miogen-artrogene s-au observat o serie de tendinţe diferite, privind distribuţia variantelor de poziţionare a condilului faţă de fosa articulară (p = 0.088), cu predominarea variantei concentrice în DTM-D şi a variantei anteriorizate în DTM-MA, însă fără semnificaţie statistică. De asemenea, s-au observat multiple cazuri de asimetrie între poziţionarea condilului dreapta-stânga (51.7% în DTM-D şi 49% în DTM-MA). Concluzii. Între formele degenerative şi miogen-artrogene de dereglări temporomandibu-lare s-au observat o serie de tendinţe privind valorile medii a spaţiului articular (anterior, superior, posterior), însă fără diferenţe semnificative privind frecvenţa variantelor de amplasare a condilului articular.

Introduction. Temporomandibular joint disorders (TMJD) are among the most common orofacial pain disorders (715% of the population), especially in young people and women. Morphological changes in the joint space are assumed to be closely associated with the etiology of TMD, but these connections are not fully elucidated. Objective. To identify the radiographic differences on CBCT scans between degenerative (TMD-D) and myogenous-arthrog-enous (TMD-MA) TMD regarding joint space and condyle positioning variants. Material and methods. There were analyzed CBCT sections (Romexis, Planmeca, Finland) of 160 TMJs of 80 patients with TMD diagnosed by DC/TMD (29 in DTM-D, 51 in TMD-MA), by applying the method of determining joint space according to Kamelchuk and interpreting the condyle positioning according to Pullinger. Statistical evaluation involved the x2 test and t-test (Welch). Results. In DTM-MA compared to DTM-D, statistically significantly higher mean values of the anterior (p = 0.002), superior and posterior (p < 0.001) joint space were observed. In patients with degenerative disorders compared to the group with myogenic-arthrogenic disorders, a series of different trends were observed regarding the distribution of condyle positioning variants relative to the articular fossa (p = 0.088), with the predominance of the concentric variant in DTM-D and the anteriorized variant in DTM-MA, but without statistical significance. Right-left condyle positioning asymmetry was observed in 51.7% (DTM-D hroup) and 49% (DTM-MA group). Conclusion. Between degenerative and myogenous-arthrogenous forms of temporomandibular disorders, a series of trends were observed for the average values of the joint space (anterior, superior, posterior), but without significance regarding the frequency of the articular condyle positioning variants.