Evaluarea rezistenței la antimicrobiene a izolatelor clinice de Pseudomonas aeruginosa

Abstract

Rezumat. Introducere. Pseudomonas aeruginosa reprezintă unul dintre cei mai importanţi patogeni gram-negativi cu rezistenţă multiplă (MDR) şi al doilea după Escherichia coli în ceea ce privește numărul de infecții și decese. Se estimează că tulpinile MDR de P. aeruginosa sunt responsabile de peste 72000 de infecții și peste 4800 de decese anuale în ţările Uniunii Europene. Dintre acestea, se estimează că 61892 de cazuri și 4155 de decese sunt atribuite tulpinilor rezistente la carbapeneme, iar 1262 de cazuri și 84 de decese sunt atribuite tulpinilor rezistente la colistină. Scopul studiului a fost de a determinarea profilurile de rezistență la antimicrobiene a tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa izolate din biosubstrate clinice. Material și metode. Profilurile de sensibilitate la antimicrobiene ale izolatelor de P. aeruginosa au fost determinate prin metoda discdifuzimetrică conform standardului EUCAST 2023. Tulpina a fost clasificat ca multirezistentă (MDR) dacă a demonstrat rezistență la cel puțin un agent antimicrobian din trei sau mai multe clase de antimicrobiene. Pentru controlul calității, a fost folosită tulpina de referință P. aeruginosa ATCC 27853. Rezultate. Au fost analizate 624 de tulpini de la pacienți internați în secțiile de chirurgie. Aceste tulpini au fost izolate din diverse biosubstrate clinice, inclusiv tractul respirator inferior, puroi, lichid peritoneal, urină, sânge, fecale, bilă și alte secreții. Tulpinile de P. aeruginosa au prezentat în 89,9% cazuri rezistență la ticarcilină, 78,4% - la piperacilină și 88,4% - la penicilină combinată cu inhibitori de beta-lactamază (ticarcilină cu acid clavulanic). Rezistența la cefalosporinele antipseudomonas a fost identificată la 65,3% tulpini pentru ceftazidimă și 62,4% pentru cefepimă, în timp ce rezistența la carbapeneme a fost de 67,6% pentru imipenem și 59,2% pentru meropenem. Ratele de rezistență la aminoglicozide au fost de 55,0% pentru gentamicină, 68,2% pentru tobramicină și 48,3% pentru amikacină. 78,8% dintre tulpini au prezentat rezistență la fluorochinolone (ciprofloxacină, levofloxacină, moxifloxacină, norfloxacină), în timp ce rezistența la colistină a fost de doar 8,8%. O majoritate semnificativă, 561 de tulpini de P. aeruginosa (89,9%), au fost clasificate ca multirezistente. Concluzii. Sensibilitatea limitată la agenții antimicrobieni și dezvoltarea rezistenței în timpul terapiei au complicat semnificativ terapia infecțiilor cu Pseudomonas aeruginosa. Din aceste considerente, monitorizarea continuă a dezvoltării rezistenței la antimicrobiene la acest grup de bacterii este de importanță majoră. În plus, utilizarea prudentă și argumentată a antimicrobienelor este foarte importantă pentru a contracara progresarea rezistenței la antimicrobiene.