Tratamentul cu fagi – o provocare în terapia alternativă a infecțiilor cu bacterii antibiorezistente

Abstract

Rezumat. Introducere. Așa cum în prezent fenomenul rezistenței la antimicrobiene capătă amploare, iar procesul de dezvoltare a unor noi antibiotice este unul lent, considerăm absolut necesar să fie evaluate terapiile alternative pentru combaterea infecțiilor bacteriene la pacienții cu afecțiuni provocate de patogeni rezistenți la antibiotice. Terapia cu fagi este menționată în studii ca fiind o metodă prin care s-ar putea distruge bacteriile care au dobândit rezistență la antibiotice. Scopul studiului a fost elucidarea provocărilor legate de utilizarea bacteriofagilor în lupta cu patogenii rezistenți la antibiotice pentru identificarea mecanismelor prin care această intervenție terapeutică ar putea să devină ineficientă în combaterea infecțiilor bacteriene. Material și metode. Au fost analizate publicațiile științifice în acces deschis din baza de date PubMed și Google Academic din ultimul an, utilizând cuvintele cheie „phage therapy”, „resistance”, „antibiotic”. Rezultate. Studiile raportează faptul că bacteriofagii, în special cei litici, ar avea capacitatea de a distruge unele bacterii rezistente la antibiotice, ceea ce ar ajuta la vindecarea unor boli infecțioase pentru care terapia antimicrobiană specifică nu ar fi disponibilă din cauza rezistenței. Cu toate acestea, unul dintre fenomenele semnalate de către cercetători a fost apariția la bacterii a unor mecanisme de apărare împotriva fagilor, printre cele mai importante fiind: (1) modificarea structurii receptorilor membranari bacterieni pentru bacteriofag, astfel încât să se reducă contactul dintre aceștia; (2) formarea de biofilme de către bacterii; (3) adsorbția fagilor pe fragmente de membrane secretate de unele bacterii, astfel diminuând interacțiunea cu patogenii propriu-ziși; (4) secreția unor compuși cu efecte antifagice, precum antracicline sau aminoglicozide etc.; (5) metilarea specifică a unor secvențe din ADN-ul gazdei pentru facilitarea identificării ulterioare a materialului genetic străin pentru a-l cliva cu ajutorul unor enzime de restricție speciale; (6) utilizarea sistemului CRISPR-Cas bacterian pentru distrugerea materialului genetic fagal; (7) modificarea metabolismului bacterian cu producere, inclusiv, a unor toxine care să interfereze cu ciclul de viață al fagilor, blocându-le dezvoltarea; (8) autoinducerea morții celulare programate la bacterii infectate cu fagi. Concluzii. Cunoașterea mecanismelor de instalare a rezistenței la fagi a bacteriilor ar putea orienta cercetătorii spre dezvoltarea unor strategii de combatere a acestor efecte nefavorabile, care să permită ulterior utilizarea de fagi pe scară largă, astfel, diminuând utilizarea de antimicrobiene și, concomitent, și efectele negative asupra tuturor viețuitoarelor globului, respectând principiul „o singură sănătate”.