Disfuncțiile vezicii urinare și a colonului la copii: implicații clinice și strategii de management

Abstract

Introducere: Disfuncțiile vezicale și colonice (DVC) descriu un spectru de simptome ale tractului urinar inferior, asociate cu dizabilități funcționale pelviene, manifestate prin colostază și incontinență fecală. Dereglări de control al defecației și micțiunii afectează statut somatic și psiho-emoțional al copilului. Scopul lucrării: Evaluarea abordării diagnostice și a opțiunilor terapeutice în disfuncțile vezico-colonice la copii, precum și analiza corelaților dintre DVC și comorbiditățile asociate. Materiale si metode: Studiul include un lot de 20 pacienți cu vârste între 5 și 17 ani, diagnosticați cu DVC, examinați în perioada [2023 - 2024] în cadrul IMSP IM și C. Evaluarea anamnestico-clinică a inclus: scoruri clinice, agenda micțională și de defecație, ecografie, cistometrie cu electromiografie perineală, RMN. Tratamentul a inclus intervenții educaționale. Rezultate: 100% dintre pacienți au prezentat constipație cronică, iar 45% encoprezis. Infecții urinare recurente au fost identificate la 80%, reflux vezicoureteral la 25% dintre copii. Tulburări neuropsihiatrice au fost prezente la 5%. După 6 luni de terapie conservativă, 75% au prezentat ameliorare semnificativă a simptomatologiei urinare și intestinale. În 75% din cazuri a fost necesară includerea tratamentului medicamentos. Rezultatetele mai modeste s-au înregistrat în rândul copiilor cu tulburări de neurodezvoltare și celor cu malformații a axului neuronal spinal. 3 % din pacienți nu au prezentat răspuns la tratamente specializate. Concluzii: DVC reprezintă o entitate complexă și frecvent subdiagnosticată, care necesită o abordare multidisciplinară. Identificarea precoce DVC contrubuie la profilaxia complicațiilor și la îmbunătățirea calității vieții copiilor. Comorbiditățile neuropsihiatrice impun adaptarea individualizată.