Microarn-urile: noi perspective în distrofia musculară Duchenne

Abstract

Introduction. Duchenne muscular dystrophy (DMD) is a severe genetic disorder characterized by progressive muscle degeneration. Recent studies suggest that certain microRNAs (miRNAs) may serve as biomarkers for diagnosis and monitoring of muscle degradation. Objective. To evaluate the expression of miRNA 133a, miRNA 133b, miRNA 206, miRNA 208a, and miRNA 208b in children with DMD and determine their relevance as potential biomarkers for disease diagnosis. Materials and Methods. The retrospective study included 30 patients with DMD and 30 healthy children. miRNA extraction was performed using the MagMAX™ mirVana™ Total RNA Isolation Kit, and their presence was confirmed by RT and qPCR according to Thermo Scientific protocols. Statistical analysis was conducted using StatTech v. 4.6.3, assessing normal distribution with the Shapiro-Wilk test. Quantitative data are presented as median and quartiles (Me [Q1; Q3]), with group comparisons performed using the Mann-Whitney U test, considering statistical significance at p < 0.05. Results. The analysis showed significant differences in the expression of miRNA 133a, miRNA 206, and miRNA 208a between the DMD group and the control group. miRNA 133a levels were significantly higher in children with DMD (Me = 6670268.00 [3.99; 22689330.50]) compared to the control group (Me = 2.79 [0.44; 6838092.50]; p = 0.011). Similarly, miRNA 206 expression was significantly increased in children with DMD (Me = 10090.16 [641.85; 16546.32]) compared to the control group (Me = 761.77 [488.78; 2410.48]; p = 0.015). Conversely, miRNA 208a levels were significantly lower in children with DMD (Me = 40.82 [13.55; 78.82]) compared to the control group (Me = 163.38 [54.95; 347.23]; p < 0.001). No significant differences were observed for miRNA 133b and miRNA 208b between the two groups (p = 0.213 and p = 0.606, respectively). Conclusions. The expression of miRNA 133a and miRNA 206 was significantly increased in children with DMD, while miRNA 208a levels were significantly reduced compared to healthy children. The results obtained suggest the potential role of the studied biomarkers in the pathogenesis and diagnosis of DMD.

Introducere. Distrofia musculară Duchenne (DMD) este o afecțiune genetică severă caracterizată prin degenerescență musculară progresivă. Studiile recente sugerează că anumite microARN-uri (miARN) ar putea servi biomarkeri pentru diagnostic și monitorizare degradării musculare.Scop. Evaluarea expresiei miARN 133a, miARN 133b, miARN 206, miARN 208a și miARN 208b la copiii cu DMD și determinarea relevanței acestora ca biomarkeri potențiali în diagnosticul bolii. Material și metode. Studiul retrospectiv a inclus 30 de pacienți cu DMD și 30 de copii sănătoși. Extragerea miARN s-a realizat utilizând MagMAX™ mirVana™ Total RNA Isolation Kit, iar prezența acestora a fost confirmată prin RT și qPCR conform protocoalelor Thermo Scientific. Analiza statistică a fost efectuată cu StatTech v.4.6.3, evaluând distribuția normală prin testul Shapiro-Wilk. Datele cantitative sunt prezentate ca mediană și quartile (Me [Q1; Q3]), compararea grupurilor realizându-se cu testul U Mann-Whitney, cu semnificație statistică la p < 0,05. Rezultate. Rezultatele analizei arată diferențe semnificative pentru expresia miARN 133a, miARN 206 și miARN 208a între lotul copiilor cu DMD și lotul de control. Nivelul miARN 133a a fost semnificativ mai mare la copiii cu DMD (Me = 6670268,00 [3,99; 22689330,50]), comparativ cu lotul de control (Me = 2,79 [0,44; 6838092,50]; p = 0,011). Expresia miARN 206 a fost, de asemenea, semnificativ crescută la copiii cu DMD (Me = 10090,16 [641,85; 16546,32]) față de cei din grupul de control (Me = 761,77 [488,78; 2410,48]; p = 0,015). În schimb, nivelul miARN 208a a fost semnificativ mai mic la copiii cu DMD (Me = 40,82 [13,55; 78,82]), comparativ cu grupul de control (Me = 163,38 [54,95; 347,23]; p < 0,001). Pentru miARN 133b și miARN 208b, nu s-au înregistrat diferențe semnificative între cele două loturi (p = 0,213 și, respectiv, p = 0,606). Concluzii. Expresia miARN 133a și miARN 206 a fost semnificativ crescută la copiii cu DMD, în timp ce nivelul miARN 208a a fost semnificativ redus, comparativ cu lotul copiilor sănătoși. Rezultatele obținute sugerează rolul potențial al biomarkerilor studiați în patogeneza și diagnosticul DMD.