Sindromul Aicardi-Goutières: spectrul fenotipic și genetic. Caz clinic

Abstract

Introducere. Sindromul Aicardi-Goutières (SAG) este o tulburare genetică rară care afectează sistemul nervos central și sistemul imunitar, conducând adesea la dizabilități intelectuale și fizice severe cu prognostic nefavorabil. Scopul studiului. Abordarea clinico-genetică și examinarea neuro-imagistică a SAG pornind de la evaluarea unui caz clinic de boală, pentru inițierea tratamentului individualizat în astfel de cazuri. Material și metode. În secția neurologie a IMSP IMC a fost evaluat cazul clinic al unui băiat cu vârsta de 18 luni, cu simptome clinice sugestive unei patologii genetice. Investigații: rezonanța magnetică nucleară (RMN) cerebrală, electroencefalografia (EEG) și testarea genetică prin metoda de secvențiere a întregului genom (Whole Genome Sequencing), tehnica Next Generation Sequencing (NGS) într-un laborator de genetică medicală din afara țării. Rezultate: copil cu dismorfism cranio-facial, retard cognitiv-verbal, microcefalie, tetrapareză spastică, distonie, deficite imune. Antecedente perinatale agravate (naștere prematură, polihidramnios, suspecție la microcefalie la 32 săptămâni de gestație). RMN cerebral: lisencefalie, asociată cu pahigirie și microgirie, hipoplazia corpului calos, multiple calcinate periventricular, la nivelul nucleelor bazali și talamus, asociate cu dilatarea moderată a sistemului ventricular. Atrofie a nervului optic bilateral. Microcefalie. EEG: traseu epileptogen. Testare genetică: mutații la nivelul genelor TREX1, SAMHD1 și ADAR1 (sugestive pentru SAG). Concluzii. Testarea genetică la copiii născuți prematur cu anomalii de dezvoltare ale creierului reprezintă o provocare majoră pentru un diagnostic precoce și abordare medicală personalizată. Variantele genetice caracteristice SAG perturbă semnalizarea celulară si producția de molecule legate de imunitate (interferoni) și neurodezvoltare. Intervențiile terapeutice adecvate sunt esențiale pentru a oferi o șansă mai bună de viață acestor copii și familiilor lor.

Introduction. Aicardi-Goutières syndrome (AGS) is a rare genetic disorder involving the central nervous system and autoimmune system, leading to severe intellectual and physical disability with poor prognosis. The aim. The clinical-genetic approach and neuroimaging examination of AGS start from the evaluation of a clinical case of disease, to initiate individualized treatment in such cases. Materials and Methods. In the neurology department of PMI IMC, the clinical case of an 18-month-old boy with clinical symptoms suggestive of a genetic pathology was evaluated. Investigations: brain magnetic resonance imaging (MRI), electroencephalography (EEG), genetic testing by Whole Genome Sequencing, and the Next Generation Sequencing (NGS) technique in a medical genetics laboratory abroad. Results: child with craniofacial dysmorphism, cognitive-verbal delay, microcephaly, spastic tetraparesis, dystonia, and immune deficiencies. Aggravated perinatal history (premature birth, polyhydramnios, suspected microcephaly at 32 weeks of gestation). Brain MRI: lissencephaly, associated with pachygyria and microgyria, hypoplasia of the corpus callosum, multiple periventricular calcifications, at the level of the basal nuclei and thalamus, associated with moderate dilation of the ventricular system. Bilateral optic nerve atrophy. Microcephaly. EEG: epileptogenic pattern. Genetic testing: mutations in the TREX1, SAMHD1, and ADAR1 genes (suggestive of AGS). Conclusions. Genetic testing in premature infants with brain developmental abnormalities represents a major challenge for early diagnosis and personalized medical approach. The characteristic genetic variants of AGS disrupt cell signaling and the production of molecules related to immunity (interferons) and neurodevelopment. Appropriate therapeutic interventions are essential to provide a better chance of life for these children and their families.