Prezența și localizarea canalului MB2 în molarii superiori

Abstract

Introducere. Anatomia internă a molarilor superiori permanent a fost frecvent asociată cu variații morfologice, iar canalul meziobucal secundar (MB2) fiind o cauză majoră a eșecurilor terapeutice. Localizarea și tratamentul corespunzător al MB2 au fost considerate primare pentru un succes pe termen lung al tratamentului endodontic. Studiile imagistice, cum ar fi tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT) și micro-CT, au permis evalurea tridimensională a morfologiei interne a molarilor. Scopul lucrării: Analizarea prezenței și localizarea canalului MB2 în molarii superiori, prin sintetizarea datelor științifice publicate în ultimii 5 ani. Material și metode: Au fost analizate articole publicate pe PubMed, care au utilizat tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT), micro-CT sau analiza microscopică. Studiile selectate au evaluat molarii maxilari, utilizând măsurări precum: distanța între orificii, grosimea dentinară și configurațiile canalare după Vertucci. Parametrii statistici au inclus χ², testul t Student, ANOVA, regresie logistică și ROC. Rezultate. Prevalența MB2 a variat între 53,78% și 90%, fiind mai frecvent întâlnită la molarii maxilari primari (72,3%) decât la cei secundari (40,2%). Distanța MB1–MB2 a fost cuprinsă între 2,06 mm ± 0,52 și 3,31 mm. MB2 a fost localizat predominant mezial de linia MB1–P, într-un unghi mediu de 25,89°. Grosimea dentinară și extinderea buco-palatală a MB1 au influențat detectarea MB2. Nu s-au identificat diferențe semnificative între cadranul I și II. Genul masculin și tratamentele secundare au fost asociate cu identificarea MB2 (p < 0,05). Concluzii. A fost analizată frecvența ridicată și localizarea canalului MB2 iar cunoașterea caracteristicilor anatomice permite identificarea și tratamentul endodontic optimal.

Background. The internal anatomy of permanent maxillary molars has frequently been associated with morphological variations, with the secondary mesiobuccal canal (MB2) representing a major cause of therapeutic failures. The localization and proper treatment of the MB2 canal have been considered essential for achieving long-term success in endodontic therapy. Imaging studies, such as cone-beam computed tomography (CBCT) and micro-computed tomography (micro-CT), have enabled three-dimensional evaluation of the internal morphology of molars. Objective of the study: to analyze the presence and localization of the MB2 canal in maxillary molars by synthesizing scientific data published over the last five years. Material and methods. Articles published in PubMed were analyzed, including studies that used cone-beam computed tomography (CBCT), micro-CT, or microscopic analysis. The selected studies evaluated maxillary molars, employing measurements such as the distance between canal orifices, dentin thickness, and canal configurations according to Vertucci’s classification. Statistical parameters included the chi-square (χ²) test, Student’s t-test, ANOVA, logistic regression, and ROC analysis. Results. The prevalence of the MB2 canal ranged between 53.78% and 90%, being more frequently identified in maxillary first molars (72.3%) than in second molars (40.2%). The MB1–MB2 distance ranged from 2.06 mm ± 0.52 to 3.31 mm. The MB2 canal was predominantly located mesial to the MB1–P line, at a mean angle of 25.89°. Dentin thickness and the bucco-palatal extension of MB1 influenced the detection of MB2. No significant differences were identified between quadrants I and II. Male gender and secondary treatments were associated with the identification of MB2 (p < 0.05). Conclusions. The high frequency and localization of the MB2 canal were analyzed, and knowledge of its anatomical characteristics facilitates its identification and supports optimal endodontic treatment.