Analiză comparativă a soluțiilor de irigare și a tehnicilor de activare în terapia endodontică: perspective din literatura de specialitate

Abstract

Introducere. Irigarea endodontică reprezintă o etapă fundamentală în tratamentul canalului radicular, având rol esențial în dezinfectarea sistemului endodontic, îndepărtarea smear layer-ului, dizolvarea țesuturilor necrotice și optimizarea etanșării tridimensionale a obturației finale. Proprietățile biologice și fizico-chimice ale soluțiilor utilizate influențează direct prognosticul terapeutic și integritatea structurilor dentinare. Scopul lucrării: Evaluarea comparativă a proprietăților biologice, fizico-chimice și clinice ale principalelor soluții de irigare endodontică și a tehnicilor de activare asociate, pentru identificarea unui protocol optim care maximizează eficiența antimicrobiană și minimizează efectele adverse asupra dentinei și țesuturilor periapicale. Material și metode. A fost realizat un review sistematic integrativ al literaturii internaționale, incluzând zece studii relevante (studii in vitro, studii clinice randomizate și meta-analize). Au fost analizate soluțiile NaOCl, EDTA, clorhexidină, acizi organici și agenți chelatori, precum și metodele moderne de activare ultrasonică și mecanică, evaluând parametri precum citotoxicitatea, viabilitatea celulară, tensiunea superficială, extruzia apicală și penetrarea sigilantului. Rezultate. Hipocloritul de sodiu rămâne standardul pentru eficiența antimicrobiană, însă efectele sale sunt dependente de concentrație și timp de expunere. EDTA optimizează îndepărtarea smear layer-ului și penetrarea sigilantului, dar poate accentua eroziunea dentinară. Activarea iriganților și utilizarea instrumentelor flexibile din NiTi reduc extruzia apicală și cresc eficiența dezinfectării. Concluzii. Stabilirea unui protocol echilibrat, bazat pe dovezi științifice, este esențială pentru obținerea unui echilibru între decontaminare și conservarea integrității structurale a sistemului radicular.

Background. Endodontic irrigation is a fundamental step in root canal treatment, ensuring microbial reduction, smear layer removal, and optimal sealing. Biological and physicochemical properties of irrigants directly influence dentin integrity and periapical tissue response. Objective of the study: To comparatively evaluate biological, physicochemical, and clinical properties of major endodontic irrigants and activation techniques in order to determine the most effective and biologically safe protocol. Material and methods. An integrative systematic review of ten international publications (in vitro studies, randomized clinical trials, and meta-analyses) was performed. Sodium hypochlorite, EDTA, chlorhexidine, organic acids, and chelating agents were analyzed along with ultrasonic and mechanical activation techniques, considering cytotoxicity, surface tension, apical extrusion, and sealer penetration. Results. Sodium hypochlorite remains the most effective antimicrobial agent, although concentration and exposure time influence dentin alterations. EDTA enhances smear layer removal but may increase dentinal erosion. Activation techniques and flexible NiTi instrumentation reduce apical debris extrusion and improve bacterial reduction. Conclusions. An evidence-based irrigation protocol is essential to balance antimicrobial efficacy with preservation of dentinal structure and biological safety.