Pulpita cronică gangrenoasă. Metode de diagnostic și tratament

Abstract

Introducere. Sănătatea orală reprezintă o componentă esențială a stării generale de sănătate, influențând masticația, fonația și confortul psihosocial. Afecțiunile pulpare constituie una dintre cele mai frecvente patologii întâlnite în practica stomatologică. Pulpa dentară, un țesut conjunctiv specializat cu rol trofic, senzitiv și defensiv, reacționează la agresiunile microbiene provenite în special din carii profunde. În absența unui tratament adecvat, inflamația pulpară evoluează spre forme ireversibile, precum pulpita cronică gangrenoasă, caracterizată prin necroză și degradare tisulară. Scopul lucrării. Studierea mecanismelor etiopatogenice și a particularităților clinice, precum și stabilirea unui protocol terapeutic eficient în pulpita cronică gangrenoasă. Rezultate. Pulpita cronică gangrenoasă reprezintă o formă ireversibilă de afectare pulpară, asociată cu pierderea vitalității dentare și contaminare microbiană intensă. Clinic, se manifestă prin modificări de culoare ale coroanei, halitoză, sensibilitate redusă la stimuli termici și, uneori, durere moderată la percuție. Examenul radiologic poate evidenția lărgirea spațiului periodontal sau leziuni periapicale incipiente. Testele de vitalitate sunt negative. Tratamentul conservator nu este indicat, fiind necesară terapia endodontică. Aceasta include realizarea accesului endodontic, determinarea lungimii de lucru, instrumentarea mecanico-manuală sau rotativă, irigarea cu soluții antiseptice și obturația tridimensională a sistemului de canale radiculare. Monitorizarea clinică și radiologică la 3–6 luni confirmă remiterea simptomelor și vindecarea periapicală. Concluzii. Diagnosticul precoce și aplicarea unui protocol endodontic riguros permit menținerea dintelui pe arcadă și prevenirea complicațiilor periapicale. Respectarea principiilor moderne de tratament crește semnificativ prognosticul terapeutic.

Background. Oral health represents an essential component of general health, influencing mastication, phonation, and psychosocial comfort. Pulpal diseases are among the most common pathologies encountered in dental practice. The dental pulp, a specialized connective tissue with trophic, sensory, and defensive functions, reacts to microbial aggression, particularly from deep carious lesions. In the absence of appropriate treatment, pulpal inflammation progresses to irreversible forms such as chronic gangrenous pulpitis, characterized by necrosis and tissue degradation. Objective of the study: To study the etiopathogenic mechanisms and clinical features, as well as to establish an effective therapeutic protocol for chronic gangrenous pulpitis. Results. Chronic gangrenous pulpitis represents an irreversible form of pulpal damage associated with loss of tooth vitality and intense microbial contamination. Clinically, it manifests through discoloration of the crown, halitosis, reduced sensitivity to thermal stimuli, and occasionally moderate pain on percussion. Radiological examination may reveal widening of the periodontal ligament space or early periapical lesions. Vitality tests are negative. Conservative treatment is not indicated, and endodontic therapy is required. This includes proper endodontic access, determination of working length, mechanical-manual or rotary instrumentation, irrigation with antiseptic solutions, and three-dimensional obturation of the root canal system. Clinical and radiological follow-up at 3–6 months confirms symptom remission and periapical healing. Conclusions. Early diagnosis and the application of a rigorous endodontic protocol allow the preservation of the tooth on the dental arch and the prevention of periapical complications. Adherence to modern treatment principles significantly increases the therapeutic prognosis.