Aspecte viziografice în diagnosticul diferențial al formelor distructive de parodontită apicală

Abstract

Introducere. Parodontita apicală reprezintă o afecțiune inflamatorie a țesuturilor periapicale determinată, în majoritatea cazurilor, de infecția sistemului de canale radiculare. Procesele inflamatorii periapicale pot evolua către diferite forme distructive, precum granulomul periapical, chistul radicular sau abcesul periapical. Examinarea radiologică prin radiografie retroalveolară digitală (viziografie) constituie o metodă frecvent utilizată în diagnosticul acestor leziuni, oferind informații importante despre modificările osoase periapicale. Cu toate acestea, diferențierea radiologică între principalele forme distructive de parodontită apicală rămâne uneori dificilă, deoarece acestea pot prezenta aspecte imagistice similare. Scopul lucrării. Analiza caracteristicilor viziografice ale leziunilor periapicale distructive și evidențierea criteriilor imagistice utile în diagnosticul diferențial al principalelor forme de parodontită apicală. Material și metode. Studiul realizat este de tip observațional, descriptiv și a inclus analiza radiografiilor retroalveolare digitale ale unui lot de 15 pacienți adulți cu leziuni radiotransparente periapicale asociate dinților permanenți. Pentru fiecare caz au fost evaluate dimensiunea leziunii, conturul acesteia și aspectul lamei dure la nivel apical. Pe baza acestor criterii imagistice, leziunile au fost încadrate orientativ în una dintre următoarele categorii: probabil granulom periapical, probabil chist radicular sau abces periapical. Rezultate. Analiza imaginilor radiologice a evidențiat că 6 cazuri (40%) au prezentat caracteristici sugestive pentru granulom periapical, 4 cazuri (26,7%) au fost compatibile imagistic cu chist radicular, iar 5 cazuri (33,3%) au fost interpretate ca abces periapical. Pentru ilustrarea aspectelor imagistice descrise a fost analizat și un caz clinic reprezentativ, în care examinarea viziografică a evidențiat o radiotransparență periapicală la nivelul apexului unui molar inferior, asociată cu întreruperea lamei dure. Concluzii. Viziografia reprezintă o metodă utilă în evaluarea leziunilor periapicale și în orientarea diagnosticului diferențial al formelor distructive de parodontită apicală. Cu toate acestea, stabilirea diagnosticului definitiv între granulomul periapical și chistul radicular nu poate fi realizată exclusiv pe baza imaginii radiologice, fiind necesară corelarea cu datele clinice și, în anumite situații, confirmarea histopatologică.

Background. Apical periodontitis is an inflammatory condition of the periapical tissues, most commonly caused by infection of the root canal system. Periapical inflammatory processes may evolve into different destructive forms such as periapical granuloma, radicular cyst or periapical abscess. Radiological examination using digital periapical radiography (radiovisiography) represents a commonly used method for the diagnosis of these lesions, providing important information regarding periapical bone changes. However, the radiographic differentiation between the main destructive forms of apical periodontitis may sometimes be difficult, as these entities can present similar imaging characteristics. Objective of the study. To analyze the radiovisiographic characteristics of destructive periapical lesions and to highlight imaging criteria useful in the differential diagnosis of the main forms of apical periodontitis. Material and Methods. The study was observational and descriptive and included the analysis of digital periapical radiographs obtained from a group of 15 adult patients presenting periapical radiolucent lesions associated with permanent teeth. For each case, lesion size, contour characteristics and the appearance of the lamina dura at the apical level were evaluated. Based on these imaging criteria, lesions were tentatively classified into the following categories: probable periapical granuloma, probable radicular cyst or periapical abscess. Results. Radiographic analysis revealed that 6 cases (40%) showed characteristics suggestive of periapical granuloma, 4 cases (26.7%) were radiographically compatible with radicular cysts, and 5 cases (33.3%) were interpreted as periapical abscesses. To illustrate the imaging aspects described, a representative clinical case was also analyzed, in which radiovisiographic examination revealed a periapical radiolucency at the apex of a mandibular molar associated with interruption of the lamina dura. Conclusions. Radiovisiography represents a useful method for the evaluation of periapical lesions and for guiding the differential diagnosis of destructive forms of apical periodontitis. However, a definitive distinction between periapical granuloma and radicular cyst cannot be established solely on the basis of radiographic examination and requires correlation with clinical findings and, in some cases, histopathological confirmation.