Protocolul etapizat de amprentare și studiu al modelelor în reabilitarea pacientului edentat total

Abstract

Introducere: Reabilitarea protetică a pacientului edentat total depinde de acuratețea etapelor clinico-tehnice prin care sunt înregistrate câmpul protetic și relațiile maxilo-mandibulare. O abordare etapizată a amprentării și a studiului modelelor permite obținerea unor baze protezice stabile, cu margini corect extinse și cu o distribuție favorabilă a presiunilor asupra mucoasei de sprijin. Scopul lucrării: Prezentarea succesiunii clinice și tehnice utilizate într-un caz de edentație totală, cu accent pe etapizarea (amprenta preliminară, lingura individuală, amprenta funcțională, determinarea dimensiunii verticale de ocluzie și analiza modelelor funcționale) pentru realizarea unei protezări totale corespunzătoare. Material și metode: Cazul a fost abordat prin colectarea extinsă a anamnezei, realizarea examenului clinic extins cu prestabilirea diagnosticului, urmate de amprentarea preliminară și obținerea modelului preliminar. Pe baza acestuia s-au confecționat linguri individuale, utilizate pentru amprentarea funcțională prin tehnici de aplicare a materialelor de consistențe diferite și prin funcționalizarea marginilor. Ulterior s-a determinat dimensiunea verticală de ocluzie, iar modelele funcționale au fost analizate în vederea optimizării etapelor de laborator și a designului protezei totale. Rezultate: Respectarea protocolului etapizat a permis reproducerea fidelă a zonelor de sprijin și a limitelor câmpului protetic, realizarea unor modele cu valoare diagnostică și tehnologică corespunzătoare și alegerea unor repere stabile pentru stabilirea relațiilor intermaxilare. Determinarea corectă a DVO și analiza modelelor au contribuit la creșterea stabilității, retenției și echilibrului viitoarelor proteze totale, reducând riscul de erori cumulative între etapa clinică și cea tehnică. Concluzii: În reabilitarea pacientului edentat total, respectarea strictă a protocolului etapizat de amprentare și studiu al modelelor are un rol decisiv în succesul tratamentului. Calitatea materialelor de amprentare, utilizarea corectă a instrumentelor și cunoașterea tehnicilor clinico-tehnice reprezintă condiții esențiale pentru obținerea unor proteze totale funcționale și bine adaptate.

Background: The prosthetic rehabilitation of the totally edentulous patient depends on the accuracy of the clinical-technical stages through which the prosthetic field and the maxillo-mandibular relationships are recorded. A staged approach to the impression taking and the study of the models allows for the obtaining of stable prosthetic bases, with correctly extended margins and a favorable distribution of pressures on the supporting mucosa. Objective of the study: Presentation of the clinical and technical sequence used in a case of total edentulism, with emphasis on the staging (preliminary impression, individual tray, functional impression, determination of the vertical occlusion dimension and analysis of functional models) for the realization of an appropriate total prosthesis. Material and methods: The case was approached by extensive collection of the anamnesis, performing an extensive clinical examination with pre-establishment of the diagnosis, followed by preliminary impression taking and obtaining the preliminary model. Based on this, individual trays were made, used for functional impression taking by applying techniques of materials of different consistencies and by functionalizing the edges. Subsequently, the vertical occlusion dimension was determined, and the functional models were analyzed in order to optimize the laboratory stages and the design of the complete prosthesis. Results: Compliance with the staged protocol allowed the faithful reproduction of the support areas and the limits of the prosthetic field, the creation of models with appropriate diagnostic and technological value, and the choice of stable landmarks for establishing intermaxillary relationships. The correct determination of the DVO and the analysis of the models contributed to increasing the stability, retention and balance of future complete prostheses, reducing the risk of cumulative errors between the clinical and technical stages. Conclusions: In the rehabilitation of the completely edentulous patient, strict compliance with the staged protocol for impression taking and study of the models plays a decisive role in the success of the treatment. The quality of the impression materials, the correct use of instruments and the knowledge of clinical-technical techniques are essential conditions for obtaining functional and well-adapted complete prostheses.