Iridoide vegetale – surse și beneficii pentru sănătate

Abstract

INTRODUCERE. În ultimele decenii, cercetările s-au concentrat din ce în ce mai mult asupra compușilor naturali, urmărind evidențierea și valorificarea potențialului plantelor medicinale datorită activităților biologice remarcabile pe care acestea le posedă. Printre clasele de compuși care provoacă interesul cercetătorilor se numără și iridoidele. SCOPUL STUDIULUI. Studierea și analiza articolelor de specialitate referitoare la produse vegetale cu conținut de iridoide, evidențiind beneficiile acestora și a proprietăților terapeutice, în vederea identificării aplicațiilor relevante în domeniul farmaceutic și medical. MATERIAL ȘI METODE. Au fost supuse analizei articole de pe platforme, ca Google Scholar, ScienceDirect, PubMed și alte surse științifice de specialitate. REZULTATE. Iridoidele sunt metaboliți secundari preponderent de origine vegetală, caracterizate printr-un nucleu ciclopentanopiranic, format dintr-un ciclopentan condensat (în configurație cis sau trans) cu un inel heterociclic cu conținut de oxigen. Fiind sintetizate, acestea contribuie la procese fiziologice de reglare a creșterii, regenerării și protecției plantelelor. Iridoidele se găsesc cel mai des sub formă de glicozide, au o componentă glucidică legată printr-o legătură eterică la gruparea hidroxil C-1, iar în funcție de structura chimică se împart în 4 categorii: glicozide iridoide, glicozide secoiridoide, iridoizi non-glicozidici și bis-iridoizi. S-a demonstrat că iridoizii se conțin adesea în organele verzi ale plantelor medicinale dicotiledonate, provenite din familiile: Apocynaceae (Himatanthus sucuuba), Caprifoliaceae (Lonicera caerulea), Cornaceae (Cornus officinalis), Gentianaceae (Gentiana lutea), Lamiaceae (Lamiophlomis rotate), Oleaceae (Syringa sp.), Plantaginaceae (Plantago asiatica), Rubiaceae (Galium verum), Scrophulariaceae (Scrophularia scorodonia), Verbenaceae (Vitex peduncularis). Studiile efectuate in vitro și in vivo au constatat că iridoidele manifestă proprietăți neuroprotectoare, antiinflamatorii (prin asperulozidă, monotropeină, acid diacetil asperulozidic, esterul metilic al shanzhizidei și florigidozida C); imunomodulatoare, hepatoprotectoare (prin genipozidă, aucubină și catalpol), cardiovasculare, citotoxice (prin genipină, bosnarol, oleuropeină), antimutagene, antioxidante (prin acid loganic, acid asperulozidic, catalpol, swertiamarină, genipozidă, oleuropeină); antimicrobiene, antivirale (prin harpagidă, aucubină), hipoglicemice, hipolipidemice, coleretice, antispasmodice și purgative. Iridoidele continuă să fie predispuse la degradare și au o stabilitate chimică minoră, ceea ce împiedică cercetarea fizico-chimică și farmacologică ale acestora. CONCLUZIE. Iridoidele posedă o varietate de proprietăți farmacologice cu potențial larg terapeutic. Cercetările vor consolida dovezile privind potențialul terapeutic al compușilor iridoidici, urmărind totodată îmbunătățirea stabilității acestora în vederea dezvoltării de noi produse fitoterapeutice.