Coxsackie viruses and hand, foot and mouth disease in primary care in arid-climate countries: a pediatric case report

Abstract

Abstract Hand, foot and mouth disease is one of the common clinical forms of non-polio enterovirus infection in young and preschool-aged children. In most cases, the disease is benign and self-limiting. However, it remains highly relevant for primary care physicians due to its high contagiousness, rapid spread in childcare settings, the risk of dehydration caused by painful oral ulcers, and the rare but clinically important possibility of neurological and cardiorespiratory complications [1–7]. In arid-climate countries, including the Gulf states, the significance of this infection is amplified by hot weather, prolonged time spent by children in closed airconditioned spaces, close contact in nurseries, seasonal family mobility, and reduced fluid intake during fever and painful swallowing. This article presents a clinical case of a 4-year-old child with a typical course of hand, foot and mouth disease (HFMD) following an outbreak in a nursery. It reviews clinical manifestations, differential diagnosis, treatment strategies, criteria for return to childcare, and red flags that require reassessment or treatment revisions.

Rezumat Boala mână-picior-gură este una dintre cele mai frecvente forme clinice ale infecției enterovirale non-polio la copiii mici și la cei de vârstă preșcolară. În majoritatea cazurilor, boala are o evoluție benignă și autolimitată. Totuși, ea rămâne foarte relevantă pentru medicii din asistența medicală primară datorită contagiozității ridicate, răspândirii rapide în colectivitățile de copii, riscului de deshidratare cauzat de ulcerațiile orale dureroase, precum și posibilității rare, dar clinic importante, de apariție a complicațiilor neurologice și cardiorespiratorii [1–7]. În țările cu climat arid, inclusiv în statele din regiunea Golfului, importanța acestei infecții este amplificată de temperaturile ridicate, timpul îndelungat petrecut de copii în spații închise și climatizate, contactul apropiat în grădinițe, mobilitatea sezonieră a familiilor și reducerea aportului de lichide în contextul febrei și al durerii la înghițire. Articolul prezintă cazul clinic al unui copil de 4 ani cu o evoluție tipică a bolii mână-picior-gură, apărută în contextul unui focar într-o grădiniță. Sunt analizate manifestările clinice, diagnosticul diferențial, strategia terapeutică, criteriile de revenire în colectivitate și semnele de alarmă care impun reevaluare medicală sau ajustarea conduitei terapeutice.