Comorbidități structurale: de ce Europa de Est a răspuns mai sever la șocul pandemic COVID-19?

Abstract

Introducere: Pandemia COVID-19 a reprezentat cea mai severă criză de sănătate publică din ultimul secol, cu impact profund asupra sistemelor de sănătate și indicatorilor demografici. În Europa, pandemia a evidențiat și amplificat disparitățile existente între regiuni, în special decalajul dintre Europa de Est și cea de Vest. Studiul își propune să cuantifice magnitudinea pierderii de speranță de viață, să identifice diferențele regionale de vulnerabilitate și să determine factorii structurali care au moderat impactul pandemic. Material și metodă: Am utilizat un design longitudinal observațional pe perioada 2015-2023, cu 261 de observații (29 de țări × 9 ani). Datele provin din surse oficiale (Eurostat, OMS, Banca Mondială). Am aplicat modele liniare mixte (ierarhice) cu efecte aleatorii pentru țară, construite secvențial de la modelul nul la modelul final parcimonios. Variabila dependentă a fost „speranța de viață la naștere”, iar predictorii au inclus „tendința anuală”, „perioada pandemică”, „regiunea geografică” (Nord, Sud, Est, Vest), „PIB-ul per capita”, „cheltuielile cu sănătatea”, „rata de vaccinare” și „excesul de mortalitate”. Rezultate: Modelul final (R²=99,3%) demonstrează că „excesul de mortalitate” este mediatorul complet al efectului pandemic (β=-0,091, p< 0,001), variabila „anul pandemic” devenind nesemnificativă (p = 0,527). Estul Europei a înregistrat o pierdere de 1,74 ani, cu 56% mai mare decât Vestul (1,12 ani). Cheltuielile cu sănătatea au un efect protector de două ori mai puternic decât PIB-ul: o creștere cu 2.000 PPS (diferența Est-Vest) aduce un câștig de 0,65 ani. Vaccinarea nu este semnificativă în modelul final, efectul său fiind complet mediat de reducerea excesului de mortalitate. Dezavantajul structural rezidual al Estului este de 4,57 ani (p = 0,009), reprezentând 79% din decalajul total. Concluzii: Pandemia nu a creat inegalitățile de sănătate dintre Est și Vest, ci le-a dezvăluit și amplificat. Diferențele sunt în proporție de 79% structurale, istorice și instituționale, nu doar economice. Investițiile în sisteme de sănătate reziliente sunt mai eficiente decât intervențiile punctuale, iar monitorizarea excesului de mortalitate trebuie să devină indicatorul central pentru viitoarele crize sanitare.