Ileusul meconial, manifestare digestiva precoce în fibroza chistica

Abstract

Introducere: Managementul precoce al nou-născuților cu ileus meconial (IM) și fibroză chistică (FC) prezintă o variabilitate considerabilă între diferite țări și nu beneficiază de protocoale standardizate. Diagnosticul prenatal al pseudchisturilor meconiale, al dilatației intestinale și al ascitei evidențiate ecografic reprezintă factori predictivi pentru necesitatea intervenției chirurgicale neonatale și factori de risc pentru evoluția clinică nefavorabilă la vârsta de 12 luni la nou-născuții cu IM asociat FC. În cazul ileusului meconial simplu, tratamentul conservator prin administrarea de clisme cu soluții hipertonice poate fi eficient în peste 25% dintre cazuri. Dacă administrările repetate nu reușesc să realizeze dezobstrucția intestinală, efectuarea unei stomii de tip Bishop–Koop constituie o opțiune terapeutică sigură. Până în prezent, nu au fost realizate cercetări cuprinzătoare care să permită stabilirea protocolului chirurgical optim pentru managementul ileusului meconial complicat. Prin studiul literaturii de specialitate au fost identificate doar trei articole care au raportat tipurile de stome efectuate și un singur studiu care a comparat rezultatele pacienților în funcție de abordarea chirurgicală utilizată. Concluziile acestora sunt contradictorii, în special din cauza numărului redus de cazuri analizate în fiecare studiu. Între 18% și 38% dintre pacienții cu ileus meconial complicat necesită reintervenție chirurgicală pentru diverse complicații, iar rata mortalității variază între 0% și 8%. Concluzie: Review-ul literaturii de specialitate evidențiază lipsa unor dovezi solide care să susțină deciziile terapeutice, demonstrează fără echivoc că îngrijirea sugarilor cu ileus meconial nu este standardizată și subliniază necesitatea stringentă a unor studii colaborative internaționale de amploare.