|
- IRMS - Nicolae Testemitanu SUMPh
- 1. COLECȚIA INSTITUȚIONALĂ
- ANALE ȘTIINȚIFICE USMF “NICOLAE TESTEMIȚANU”
- Anale științifice USMF “Nicolae Testemițanu”, 2011, Ediția a XII-a
- Volumul 3
- Cardiologie
Please use this identifier to cite or link to this item:
http://hdl.handle.net/20.500.12710/4459
Title: | Particularităţile endocarditei infecţioase la pacienţii cu proteze valvulare |
Other Titles: | Infective endocarditis in patients with valvular prostheses |
Authors: | Stamatii, Oxana |
Issue Date: | 2011 |
Publisher: | CEP "Medicina" |
Citation: | STAMATII, Oxana. Particularităţile endocarditei infecţioase la pacienţii cu proteze valvulare. In: Anale ştiinţifice ale USMF “Nicolae Testemiţanu”. Ed. a 12-a. Chişinau: СEP Medicina, 2011, Vol. 3: Probleme actuale în medicina internă, pp. 96-103. |
Abstract: | Prosthetic valve endocarditis (EIVP) is a microbial or fungal infection in patients with
prosthetic heart valves. EIVP is considered to be the most severe form of infective endocarditis
(IE) with an incidence of 0,3–1,2% of patients per year and growing at 1–6% of patients with
prosthetic heart valves, affecting most frequently men. EIVP is divided into two forms: early -
developing in the first year after surgery and late - after one year after surgery, which differ
significantly in etiology, evolution and behavior treatment. The risk of EIVP is greater in the first
three months after valve replacement, and rises until the sixth month with a gradual decline over
the next 12 months postoperatively. EIVP is a serious disease with obscure clinical
manifestations, often masked, with severe complications: congestive heart failure, kidney failure,
thromboembolism, myocarditis, pericarditis, neurological complications, with a high mortality
rate.
Endocardita infecţioasă a valvelor protezate (EIVP) este o infecţie microbiană sau fungică
la pacienţii cu proteze valvulare. EIVP reprezintă cea mai severă formă de endocardită
infecţioasă (EI) cu o incidenţă de 0,3 – 1,2% pacienţi pe an şi se dezvoltă la 1 – 6% din pacienţii
cu proteze valvulare, afectând mai frecvent bărbaţii. EIVP precoce se dezvoltă în primul an
postoperator, iar cea tardivă după un an de la protezarea valvulară. Aceste forme de EIVP diferă
semnificativ în etiologie, evoluţie şi conduita de tratament. Riscul de dezvoltare a EIVP este mai
înalt în primele trei luni după protezarea valvulară, şi rămâne în creştere până în luna a 6-a cu o
scădere treptată în următoarele 12 luni postoperator. EIVP este o patologie gravă, cu manifestări
clinice obscure, adeseori mascate, cu complicaţii severe: insuficienţă cardiacă congestivă,
insuficienţă renală, tromboembolii, miocardite, pericardite, complicaţii neurologice, cu o rată
înaltă a mortalităţii. |
URI: | http://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/4459 |
Appears in Collections: | Cardiologie
|
Items in DSpace are protected by copyright, with all rights reserved, unless otherwise indicated.
|