Patternul clinico-neurofiziologic la pacienții cu bruxism și opțiuni de autoajutorare

Abstract

[...] INTRODUCERE Actualitatea temei. Bruxismul este o patologie răspândită – în jur de 85-90% din populația generală scrâșnește din dinți în anumite perioade ale vieții, la 5% din aceste persoane scrâșnitul evoluează într-o patologie clinică [1]. Prevalența medie a bruxismului este de aproximativ 20% din populație, afectând între 14-18% din copii, 13% din adolescenți, 5-6% din adulți și aproximativ 3% din persoanele de vârstă de peste 60 ani [133, 139, 150]. Există diverse teorii și ipoteze referitor la etiologia și mecanismele patogenetice ale bruxismului: ocluzală, musculară, psihocomportamentală, umorală, genetică și altele [37, 133, 150]. Incidența înaltă a bruxismului nocturn se explică prin influența factorilor psihoemoționali cu un rol predominant al stresului emoțional [18, 19, 91, 133]. S-a demonstrat că stresul emoțional și anxietatea sunt factori importanți pentru apariția/menținerea bruxismului. Unii autori în calitate de factor etiologic principal consideră dereglările ocluzale, însă practica demonstrează existența bruxismului și la pacienții cu indici ocluzali normali, iar, pe de altă parte, există pacienți cu dereglări ocluzale importante fără semne de bruxism [18, 186]. [...]