Depistarea tardivă a tuberculozei pulmonare la etapa actuală

Abstract

Introducere. În prezent depistarea tuberculozei se efectuează, de regulă, la simptomatici, prin adresare. S-a majorat numărul cazurilor de tuberculoză tardiv depistată, care influenţează negativ prognoza bolii. În acelaşi timp, nu este determinată definiţia contemporană „depistarea tuberculozei tardive”. Nu este clar rolul acestor cazuri în insuccesul tratamentului şi mortalitatea prin tuberculoză. Este necesar de determinat frecvenţa cazurilor tardiv depistate de tuberculoză, ineficacitatea tratamentului şi de elaborat un sistem perfecţionat în depistarea şi organizarea tratamentului. Metodele perfecţionate ale depistării bolnavilor cu tuberculoză pulmonară, reducerea erorilor în diagnosticarea şi organizarea chimioterapiei adecvate vor permite ridicarea eficacităţii tratamentului şi micşorarea mortalităţii prin tuberculoză. Material şi metode Au fost examinaţi 157 de bolnavi tardiv depistaţi din trei teritorii rurale: raionul Orhei – 64, Călăraşi – 46, Ialoveni – 47. În grupul de comparaţie au fost examinaţi 132 de bolnavi depistaţi la timp din aceleaşi teritorii rurale: raionul Orhei – 37, Călăraşi – 34, Ialoveni – 61. Metodele de cercetare au fost tradiţionale pentru practica ftiziologică: examinare clinică, metode imagistice (microradiofotografia, radiografia, tomografia), examinări microbiologice (bacterioscopia, însămânţarea, BACTEC), testarea la tuberculină, metode instrumentale, cercetări morfopatologice. Rezultate obţinute şi discuţii Din 267 de bolnavi prim depistaţi din teritoriile susnumite, tardiv depistaţi au fost 58,8%. În raionul Orhei acest număr a alcătuit 62,7% (64 din 102), în raionul Călăraşi – 56,8% (46 din 81), în raionul Ialoveni – 56,0% (47 din 84). Printre bolnavi tardiv depistaţi, bărbaţi au fost 77,7%, femei – 22,3%. Printre bolnavii depistaţi la timp, bărbaţi au fost 64,4%, femei – 35,6%. În grupul bolnavilor depistaţi la timp femeile au fost de 1,6 ori mai multe. Majoritatea bolnavilor în ambele grupuri erau în vârstă aptă de muncă. Din numărul total al bolnavilor tardiv depistaţi 120 (76,4%) n-au fost angajaţi în câmpul muncii, printre bolnavii depistaţi la timp – 84 (63,5%), de 1,2 ori mai mic. A fost determinat modul de îndreptare a bolnavilor tardiv depistaţi şi depistaţi la timp în cabinetele antituberculoase. Majoritatea bolnavilor tardiv depistaţi (85,3%) au fost depistaţi prin adresare (adresarea la medicul de familie, alţi specialişti, adresarea directă). Printre bolnavii depistaţi la timp acest indicator a alcătuit 49,2%, de 1,7 ori mai mic. Forma clinică de bază printre bolnavii tardiv depistaţi (68,5%) a fost tuberculoza infiltrativă cu distrucţie. Din 106 bolnavi cu tuberculoză infiltrativă distructivă 85 (80,2%) au avut distrucţie monolaterală, 21 (19,8%) – bilaterală. Din numărul total (157) al bolnavilor examinaţi 126 (80,3%) erau baciliferi, 15 (9,5%) – n-au eliminat micobacterii de tuberculoză, 16 (10,2%) – n-au fost examinaţi (diagnosticaţi postmortem). Din numărul bolnavilor tardiv depistaţi la 38 (30,2%) a fost determinată multidrogrezistenţa. Forma clinică de bază (68,5%) la bolnavii depistaţi la timp a fost tuberculoza infiltrativă fără distrucţie. Din numărul total (132) al bolnavilor examinaţi 69 (52,3%) erau baciliferi. Din ei la 7 (10,1%) bolnavi a fost determinată multidrogrezistenţa. Aşadar, numărul eliminatorilor de bacili printre bolnavii tardiv depistaţi era de 1,5 ori mai mare decât printre bolnavii depistaţi la timp. Numărul baciliferilor cu multidrogrezistenţă printre bolnavii tardiv depistaţi era de 3,0 ori mai mare decât printre bolnavii depistaţi la timp. Au fost evaluate rezultatele supravegherii bolnavilor tardiv depistaţi în termenul 6–12 luni. Acest termen este insuficient pentru concluzii argumentate în eficacitatea tratamentului. La 71 de bolnavi lipsesc datele despre tratament. În acelaşi timp, printre 86 de bolnavi (care au avut datele despre tratament) efectul pozitiv a avut loc numai la 24 (27,9%) dintre ei, acest rezultat fiind nesatisfăcător, deoarece eficacitatea tratamentului trebuie să fie de 85% conform recomandărilor OMS. La 55 de bolnavi depistaţi la timp datele despre tratament lipsesc. În acelaşi timp printre 77 de bolnavi, efectul pozitiv a fost la 61 (79,2%) ceea ce constituie un rezultat destul de satisfăcător. Printre bolnavii tardiv depistaţi acest indicator era de 2,8 ori mai jos. Concluzii Bolnavii tardiv depistaţi alcătuiesc o parte destul de impunătoare printre contingentele de bolnavi cu tuberculoză pulmonară şi, în ansamblu, pondera lor în teritoriile examinate ajunge la 58,8% şi deviază de la 56,0% până la 62,7%, ceea ce este legat de organizarea calităţii depistării tuberculozei. Bolnavii de tuberculoză tardiv depistaţi, după statutul lor reprezintă un contingent foarte complicat în plan social şi medical, în comparaţie cu bolnavii depistaţi la timp. Posibilitatea efectului pozitiv după tratamentul acestor bolnavi este mai joasă, decât la bolnavii depistaţi la timp. Pentru îmbunătăţirea eficacităţii tratamentului bolnavilor de tuberculoză este necesar de ridicat nivelul depistării precoce.