Efecte cutanate adverse cauzate de corticosteroizii topici

Abstract

Generalităţi. Eficacitatea corticosteroizilor topici depinde atăt de potenţa lor, cât şi de puterea de penetrare cutanată. După intensitatea acţiunii antiinflamatoare, dermatocorticoizii sunt divizaţi în patru clase: clasa 1 – cu acţiune antiinflamatoare mică (hidrocortizon acetat 0,5%, 1%, 2%, 5%, prednisolon acetat 0,5%, fluocinonid 0,01%); clasa 2 – acţiune moderată (pivalatul de flumetazonă 0,02%, clobetasol proprionat 0,05%, fluocortolon caproat 0,25%, triamcinolon acetonid 0,1%, 0,25%, fluocinolon acetonid 0,025%, 0,01%, betametazonă valerat 0,05%); clasa 3 – activitate antiinflamatoare puternică (fluocinolon acetonid 0,05%, 0,2%, 0,25%, betametazonă dipropionat 0,05%, betametazonă valerat 0,1%, hidrocortizon butirat 0,1%, hidrocortizon valerat 0,2%, metilprednisolon aceponat 0,1%, mometazonă furoat 0,1%, halometazonă monohidrat 0,05%, budesonid 0,025%, diflorazonă diacetat 0,05%, diflucortolonă valerat 0,1%, fluticazonă propionat 0,05%); clasa 4 – acţiune foarte puternică (clobetasol propionat 0,05%, diflucortolonă valerat 0,3%, betametazonă dipropionat în propilenglicol 0,05%). Clasa corticoidului şi rata metabolizării cutanate dau măsura eficăcităţii sale, dar pun şi importante probleme privind efectele secundare: atrofie locală, vergeturi ireversibile, purpură în zonele atrofice, senzaţii de arsură, prurit, uscăciune, miliarie, foliculite, telangiectazii, dermatită periorală, acnee rozacee-like, leziuni acneiforme, tulburări de pigmentare, hipertricoză. În unele cazuri corticosteroizii topici produc reacţii adverse sistemice: supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, sindromul Cushing etc. Sunt notate şi alte posibile efecte nedorite: mascarea sau răspândirea infecţiei cutanate de origine virală, bacteriană, fungică sau parazitară. Material şi metode Studiul retrospectiv a fost realizat pe un lot de 85 de pacienţi (B/F – 25/60, vârsta medie – 24 de ani), consultaţi în Dispensarul Dermatovenerologic Republican pentru: rozacee (23), tinea (15), acnee vulgară (14), piodermite (12), intertrigo (9), psoriazis (7), dermatită atopică (5), asociate cu efecte adverse pe parcursul tratamentului cu dermatocorticoizi. Durata tratamentului cu corticosteroizii topici a constituit între 2 săptămâni şi 6 luni. Rezultate Gama ponderată a efectelor secundare cutanate constatate la pacienţi s-a notat astfel: telangiectazii – 38,8%; senzaţii de arsură, prurit, iritare, uscăciune – 37,5%; dermatită reactivă (rebound syndrome) – 24,7%; dermatită periorală – 21,2%; atrofie cutanată – 15,3%; dereglări de pigmentare – 14,1%; foliculite – 9,4%; hipertricoză – 8,2%; acutizarea infecţiei bacteriene şi micotice – în 35,3% din cazurile observate. Discuţii şi concluzii Riscul apariţiei efectelor adverse creşte prin prezenţa catenei fluorinate, iar administrarea corticosteroizilor non-fluorinaţi reduce probabilitatea lor. Dermatocorticoizii din clasa 1 (potenţă scăzută) trebuie se fie indicaţi în tratamentul leziunilor cutanate discrete, pe ariile sensibile şi suprafaţa corporală întinsă, având reacţii adverse minore dar şi eficacitate modestă. Corticosteroizii topici din clasa 2 (potenţă medie – fluorinaţi) se administrează în dermatoze inflamatorii severe, diseminate şi/sau pentru tratamentul afecţiunilor mai puţin severe şi localizate. Corticosteroizii non-fluorinaţi din această clasă pot fi administraţi inclusiv pe faţă, în pliuri şi la copii. Corticosteroizii potenţi din clasa 3 (de obicei fluorinaţi) se aplică pe suprafeţe corporale circumscrise, cu evitarea administrării la copii sau în ariile cu risc crescut (faţă, pliuri etc). Corticosteroizii superpotenţi din clasa 4 ar trebui folosiţi la adulţi cu maximă prudenţă pentru leziuni limitate (la mai putin de 10% din suprafaţa corpului), excluzând ariile de risc şi în cure scurte (maximum 2-3 săptămâni). Dupa depăşirea fazei acute se recomandă trecerea la un tratament de intreţinere cu un compus cu potenţă mai mică. Pentru a li se lărgi aria de acţiune, corticoizii topici pot fi asociaţi, în acelaşi produs, cu agenţi antibacterieni, antifungici, keratolitici, reductori etc. În fine, pacienţii trebuie să fie corect informaţi despre riscurile aplicării abuzive ale acestor medicamente.