Aspecte asupra etiopatogeniei colelitiazei la bărbaţi

Abstract

Introducere: Diagnosticarea colelitiazei nu impune dificultăţi deosebite, pe cînd precizarea factorilor etiopatogenetici cu specificarea funcţionalităţii organelor racordate arborelui biliar (ficat, pancreas, duoden, enter) necesită deja o abordare mult mai complexă şi nici pe de parte facilă. Mecanismele etiopatogenetice ale colelitiazei la bărbaţi rămîn neelucidate, subiectul fiind reflectat prin publicaţii sporadice. Scopul studiului: A studia incidenţa stazei duodenale (SD) ca factor etiopatogenetic în evoluţia colelitiazei la bărbaţi. Material şi metode: Studiul include analiza cercetărilor a 182 bărbaţi trataţi chirurgical pentru colelitiază veziculară. Manifestările radio-imagistice ale SD au fost apreciate prin radioscopia stomacului şi duodenului cu contrastare standardă. Semiologia radiologică a fost stabilită prin evaluarea diferenţelor obţinute în comparaţie cu duodenul normal, evaluată conform clasificaţiei acad.V.Hotineanu. Rezultate: Semiotica SD am remarcat în 108 observaţii (59,3%). În toate cazurile flexura duodeno-jejunală (FDJ) s-a poziţionat pe stînga de coloana vertebrală, 58- la nivelul L2, 43- la limita L2-L3, în 5 - la nivelul L3, şi doar la 2 pacienţi la nivelul L3-L4. La persoanele sănătoase (cca 60% cazuri), de regulă, FDJ se situează la nivelul L2. Pe lîngă detectarea poziţionării flexurii a fost analizat şi unghiul duodeno- jejunal cu lamela Treitz- alt semn patognomonic duodenostazei. La 4 bolnavi am depistat unghi ascuţit, în 3 cazuri FDJ vizualiuată ca unghi drept, la 7 - sub forma unui unghi obtuz ≥ 90°. Concluzie: Studiul dat denotă o incidenţă de 59,3% a SD la bolnavul litiazic. Specificarea radiologică a statutului funcţional duodenal constituie o măsură obligatorie în protocolul de diagnostic al bolnavului cu colelitiază.

Introduction: Diagnosis of cholelithiasis does not pose particular difficulties, whereas the specification of the etiopathogenetic factors with the specification of the organ functions connected to the biliary tree (liver, pancreas, duodenum, enter) already requires a much more complex and easy approach. The etiopathogenetic mechanisms of cholelithiasis in men remain unleaded, the subject being reflected by sporadic publications. The aim: To study the incidence of duodenal stasis (DS) as an etiopathogenetic factor in the evolution of cholelithiasis in men. Material and methods: The study includes research analysis of 182 men surgically treated for gallstones. Radio-imagistic manifestations of DS were determined by using stomach and duodenum fluoroscopy by standard contrasting. The radiologic semiotics was established by evaluating the produced differences compared to normal duodenum, evaluated according to the classification of acad.V.Hotineanu. Results: We have noted the DS semiotics in 108 (59.3%) observations. In all of cases the duodenal-jejunal flexure all cases (DJF) was positioned on the left side of the backbone, 58- to L2, L2-L3 43- limit in 5 - L3 level, and only 2 patients at L3-L4. In healthy people (approximately 60% of cases), as a rule, DJF is at L2 level. Besides detecting the flexure positioning it was also examined the duodeno-jejunal angle with the lamina Treitz- another pathognomonic sign of duodenostasis. We detected acute angle at 4 patients, in 3 cases DJF was viewed as a right angle, in 7 cases as an obtuse angle ≥ 90°. Conclusion: This study shows an incidence of 59.3% of DS at the lithiasic patient. The radiological specifying of the functional duodenal status is a mandatory measure at diagnostic protocol of patients with gallstones.