Ulcer duodenal. Principiile tratamentului contemporan

Abstract

Introducere: Ulcerul duodenal este o boală cronică recidivantă predispusă la progresie, necătînd la spectrul larg de medicamente în tratamentul antiulceros, evoluția bolii în anumite cazuri poate fi foarte agresivă cu apariția complicațiilor și necesită aplicarea conduitei chirurgicale. Material și metode: Studiul a inclus 112 pacienţii cu ulcer cronic duodenal tratați pe parcursul anilor 2011-2018. Dintre care bărbaţi 67 (59,8%), femei 45 (40,1%) cu vârsta cuprinsă între 19 și 65 de ani. Diagnosticul a fost stabilit pe baza videoesofagogastroduoden oscopiei performante. În toate cazurile a fost prelevat bioptatul la Helicobacter pylori. Rezultate: Prezența H. Pylori în mucoasa gastrică a fost confirmată prin examinarea microscopică la 103 (91,9%) pacienți. Majoritatea pacienților 93 (83%) au fost tratați conservativ timp de 6 săptămâni cu antacide în asocierea cu antibioticoterapia dublă (claritromicină+klamoks) timp de 10 zile. Controlul endoscopic a confirmat cicatizarea ulcerului. La 19 (16,9%) de pacienți din cauză stenozei piloro-bulbare severe și hemoragiilor ulceroase repetate a fost efectuată intervenția chirurgicală prin rezecție gastrică. 8 (7,1%) pacienții au suportat operația Billroth 1 cu suturi monoplane, în 5 cazuri Billroth 2 cu procedeu Balfour. La 6 (5.3%) cazuri a fost efectuată antrum rezectie ca operație organomenajată care permite un traumatism redus și numărul scăzut de complicații postoperatorii. În toate cazurile ulcerul duodenal a fost tratat cu succes, controlul endoscopic în dinamică a permis corejarea tratamentului medicamentos. Concluzii: Tratamentul conservativ etiopatogenetic a ulcerului duodenal permite atingerea remisiei complete pe termen de lungă durată. Tratamentul chirurgical al ulcerului duodenal a diminuat semnificativ în ultimele decenii, dar rămâne a fi unicul în cazurile stenozei ulceroase decompensate și hemoragiei ulceroase repetate.

Background: Duodenal ulcer is a recurrent chronic disease predisposed to progression, instead of the wide spectrum of anti-ulcer drugs used in the treatment, disease progression in some cases can be very aggressive with the onset of complications and requires a surgical conduction. Methods and materials: The study included 112 patients with chronic duodenal ulcer treated during 2011-2018; men 67 (59.8%), women 45 (40.1%) aged from 19 till 65 years. The diagnosis was established on the basis of the performant videoesophagogastrodu odenoscophy. In all cases, helicobacter pylori biopsy was taken. Results: The presence of H. pylori in the gastric mucosa was confirmed by microscopic examination in 103 (91.9%) patients. Most patients 93 (83%) were conservatively treated during 6 weeks with antacids in combination with double antibiotic therapy (clarithromycin + klamoks) for 10 days. Endoscopic control confirmed ulcer cicatrization. In 19 (16.9%) patients as the result of severe piloro-bulbar stenosis and recurrent ulcerous haemorrhages the gastric resection surgery was performed. In 8 (7.1%) cases the patients underwent Billroth 1 with monoplane sutures, in 5 cases Billroth 2 with Balfour procedure. In 6 (5.3%) cases the antrum resection was performed as an organosaving procedure which allows reduced trauma and a low number of postoperative complications. In all cases the duodenal ulcer was treated successfully, the endoscopic control in dynamics allowed correction of the drug treatment. Conclusion: Etiopathogenetic conservative treatment of duodenal ulcer allows complete long-term remission achieving. Surgical treatment of duodenal ulcer has significantly diminished over the past decades, but remains the only one in cases of decompensated ulcer stenosis and repeated ulcerative haemorrhages.