Hepatorenal syndrome (HRS) is a common complication of advanced cirrhosis, characterised by renal failure and major disturbances in
circulatory function. Renal failure is caused by intense vasoconstriction of the renal circulation. The diagnosis of HRS is currently based on
the exclusion of other causes of renal failure. The prognosis is very poor, particularly when there is rapidly progressive renal failure (type
1). Liver transplantation is the best option in patients without contraindications to the procedure, but it is not always possible owing to
the short survival expectancy. Therapies introduced during the past few years, such as vasoconstrictor drugs (vasopressin analogues,
α-adrenergic agonists) or the transjugular intrahepatic portosystemic shunt, are effective in improving renal function. Nevertheless, liver
transplantation should still be done in suitable patients even after improvement of renal function because the outcome of HRS is poor.
Sindromul hepatorenal (SHR) este o complicaţie comună de ciroză avansată, caracterizată prin insuficienţă renală şi tulburări majore în
funcţia circulatorie. Insuficienţă renală este cauzată de vasoconstricţie intensă de circulaţie renală.
Diagnosticul de HRS se bazează, în prezent, pe excluderea altor cauze de insuficienţă renală. Prognosticul este foarte rezervat, în special
atunci când există insuficienţă renală rapid progresivă (tipul 1). Transplantul hepatic este cea mai bună opţiune în cazul pacienţilor fără
contraindicaţii la procedură, dar nu este întotdeauna posibilă din cauza speranţei de supravieţuire pe termen scurt. Terapiile introduse
în ultimii ani, cum ar fi drogurile vasoconstrictoare (analogi de vasopresina, agonişti α-adrenergice) sau şunt transjugular intrahepatic
portosistemic, sunt metode eficiente în îmbunătăţirea funcţiei renale.
