Introducere: Insuficiența evacuatorie gastrică este cea mai frecventă complicație post DPC, fiind constant asociată cu creşterea duratei şi a costurilor spitalizării, cu scăderea calităţii vieţii pacienţilor prin menţinerea îndelungată a tubului de dren naso-gastric şi cu
reducerea supravieţuirii, întârziind momentul începerii chimioterapiei adjuvante.
Material si metode: În perioada 2009-2018, în serviciul nostru s-au efectuat 444 DPC, pacienții fiind împărțiți în două loturi: 2009-
2015 și 2016-2018. S-au urmărit factorii de risc în apariția complicației, atunci când aceasta nu a apărut consecutiv unei fistule, iar
analiza statistică s-a efectuat cu software-ul R v3.2.4.
Rezultate: Frecvența de apariție a complicației s-a redus semnificativ la pacienții celui de-al doilea lot (de la 20,47% la12,8%), si s-a
redus semnificativ statistic față de perioada 1993-2008 (43%). Dintre factorii de risc analizați, semnificație statistică au avut alegerea
partenerului de anastomoză pentru bontul pancreatic (stomac versus jejun, p=0.05), păstrarea pilorului (p=0.03) și necesarul de
transfuzii intraoperator (p=0.016).
Concluzie: Rata de apariție a insuficienței evacuatorii gastrice poate fi influențată prin prezervarea pilorului și alegerea jejunului ca și
partener de anastomoză pentru stomac.
Introduction: Gastric stasis is the most common post-PD complication, being consistently associated with increasing the duration and
cost of hospitalization, decreasing the quality of life of patients by prolonging the naso-gastric drainage tube and reducing survival,
delaying the onset of adjuvant chemotherapy.
Material and methods: During 2009-2018, 444 PDs were performed in our service, the patients being divided into two lots: 2009-
2015 and 2016-2018. Risk factors were observed when the complication occurred, not after a fistula, and the statistical analysis was
performed with the R v3.2.4 software.
Results: The incidence of complication was significantly reduced in patients in the second batch (from 20.47% to 12.8%), and
significantly reduced compared to the 1993-2008 period (43%). Of the analyzed risk factors, statistical significance had the choice of
the anastomosis partner for the pancreatic stump (stomach versus jejunum, p = 0.05), pylorus preserving PD (p = 0.03) and the need
for intraoperative transfusion (p = 0.016).
Conclusion: The incidence of gastric emptying can be influenced by preserving the pylorus (PPPD) and choosing the jejunum as an
anastomosis partner for the stomach.
